Sezonul iepurilor

Campania pentru prezidenţiale ne oferă, zilnic, surprize şi amănunte dintre cele mai picante. Săptămâna trecută vorbeam despre marionete şi păpuşari, despre fotografii şi despre candidaţi ascunşi în boscheţi. Unii în vizită, alţii cu tunul aparatului de fotografiat la pândă. Astăzi, scena prezidenţiabililor s-a îmbogăţit, dacă putem spune aşa, cu apariţia unui nou personaj. Elena Udrea i-a făcut vânt lui Cristian Diaconescu din postura de candidat al Mişcării Populare pentru Cotroceni. O mişcare previzibilă, de altfel, câtă vreme Diaconescu, în ciuda aurei sale de diplomat rasat, şcolit pe filiera Geoană, peste Ocean şi în postul de ministru de Externe, prezenta carenţe la capitolul notorietate şi charismă. Avea, în schimb, o oarecare doză de credibilitate, evitând cu obstinaţie discursul populist şi enunţând mai degrabă idei şi concepte abstracte, greu de digerat pentru marea masă a electoratului. Şcoala diplomaţiei, ce să-i faci… Cert este că acesta a plecat din partid, dar a rămas la fundaţia cu acelaşi nume, croită de Traian Băsescu la începutul anului.

Blonda venită în locul său nu mai constituie o surpriză pentru nimeni. Deja, presa i-a anticipat mesajul politic şi miza candidaturii – aceea de a-i asigura actualului preşedinte un viitor politic, printr-un tandem care se anunţă deja unul de succes: Udrea preşedinte, Băsescu premier. Din acest punct de vedere, Udrea pare să aibă tot ce-i trebuie: un discurs de un populism deşănţat, capabil să pună la pământ cât ai clipi istorici şi tehnocraţi, charismă cât cuprinde, un corp de invidiat pentru multe femei şi, poate cel mai important, susţinerea necondiţionată a lui Traian Băsescu. „Blonda de la Cotroceni”, aşa cum era numită pe vremea când o făcea pe mesagerul bileţelelor roz pentru şeful statului, ar părea că are o misiune mai mult decât uşoară. Nu este de ignorat nici abilitatea Elenei de a prinde din zbor idei şi teme de luptă politică, iar războiul declarat lui Victor Ponta nu face decât să ridice miza unei campanii care, şi-aşa, nu ducea lipsă deloc de animaţie. Acum are şi animatoare.

Între timp, mişcări de trupe şi coagulări de forţe au apărut şi pe frontul outsiderilor. Afaceristul Viorel Cataramă s-a retras în favoarea lui Diaconescu, în vreme ce Călin Popescu Tăriceanu susţine că e singur împotriva tuturor - şi împotriva lui Băsescu, şi a lui Ponta, deşi e umflat cu pompa şi manevrat cu abilitate de acesta din urmă, în războiul cu neamţul Iohannis. Iar tabloul prezidenţiabililor încă nu este complet. Ne aşteptăm ca în cursa aruncatului cu lături să apară în curând Vadim, Miron Cozma, poate vreun os regal, care să suplinească absenţa lui Gigi Becali, închis deocamdată pentru bună purtare la Poarta Albă. Jocul este deschis şi, cum era o vorbă printre cei care intrau la facultăţile tehnice de pe malul Bahluiului: intră cine vrea, iese cine poate. În cazul de faţă, să vedem cine rezistă până în noiembrie. Iar dacă „iepurii” deja au început să fie devoalaţi, ca în cursele de fond, îi aşteptăm pe adevăraţii competitori să iasă la rampă.