Şi tu, Mădăline?

Departe de mine ideea de a cauţiona pe cineva, prin întrebarea din titlu, de suspiciunea unor acte de corupţie ridicată de DNA în privinţa deputatului Mădălin Voicu. Uns cu toate alifiile politichiei de Dâmboviţa şi recunoscând deschis apropierea faţă de familia Ceauşeştilor, Mădălin Voicu nu şi-a negat niciodată apartenenţa la etnia rromilor. Mai mult, şi-a făcut un titlu de glorie din asta, fiind printre puţinii care încă mai au curajul să pronunţe cuvântul „ţigan” în intervenţiile şi emisiunile pe la care mai este invitat, fără teama de a fi amendat de CNA sau pus la zid de organismele anti-discriminare. Ca unul care a avut posibilitatea să-l abordeze telefonic în scop jurnalistic, am avut ocazia să remarc inclusiv abilităţile de om politic dovedite de fiul marelui violonist Ion Voicu, beneficiind din plin de statutul de deputat PSD, chiar dacă acesta era cunoscut ca reprezentant al Partidei Romilor. Astfel, opiniile sale tranşante au făcut de multe ori notă discordantă cu linia partidului, iar în ultima perioadă l-au aruncat într-o oarecare dizgraţie în rândul noilor lideri ai PSD, dată fiind apropierea şi simpatia afişate faţă de fostul tandem de la conducerea ţării, Iliescu-Năstase.
Astăzi, Mădălin Voicu e acuzat de corupţie. Nici discursul bătăios, nici descendenţa ori talentele pe linie culturală şi cu atât mai puţin afinităţile sale politice nu l-au ferit de implicarea într-un dosar urât mirositor, unul dintre sutele din ultima perioadă, în care se contabilizează bani negri pentru mafia gulerelor albe. Alături de Mădălin Voicu e implicat un personaj mult mai discret şi mai zgârcit la vorbă, Nicolae Păun, eternul deputat din partea Partidei Romilor. Miza de care vorbeşte DNA este de ordinul câtorva sute de mii de lei, bani pe care cei doi şi i-ar fi însuşit din sumele care, în mod normal, ar fi trebui să revină reprezentanţilor etniei romilor.
Unii ar putea spune că, la tunurile de sute de milioane de euro pe care Hrebenciuc şi alţii le-au dat în dosarele de retrocedări funciare nu sunt decât un mizilic, ce poate fi trecut cu vederea. La o analiză mai atentă însă, dosarul dezvăluie o adevărată caracatiţă, prin care bani destinaţi şcolarizării, calificării şi integrării romilor în societate s-au scurs în buzunare private. Sub masca discursului anti-discriminare, sumedenia de ONG-uri pe care le vedem la tot pasul nu a fost folosită decât ca sursă de îmbogăţire, prin gestionarea unor proiecte de zeci de milioane de euro cu finalitate şi efecte egale cu zero. Iar reţeta nu este deloc una nouă, fiind brevetată cu succes de etnicii majoritari în domenii dintre cele mai diverse – de la calificare şi reconversie profesională, la egalitate de şanse pe piaţa muncii şi lupta pentru egalitatea între sexe.
Acest lucru ridică semne de întrebare nu doar asupra celor care gestionează aceste proiecte, ci şi a celor care le finanţează, câtă vreme zeci sau chiar sute de milioane de euro alocate în ultimii ani au fost topite fără un control riguros al destinaţiei acestora.
Iar rezultatele sunt cele pe care le vedem astăzi. E de-ajuns să mergi în satele ţigăneşti să vezi sărăcia în care se zbat rromii de rând spre comparaţie cu palatele liderilor de clanuri clădite prin evaziune şi şantaj permanent la adresa autorităţilor. Mai mult, aici trebuie căutate cauzele pentru care românii sunt prigoniţi astăzi din Europa, fiind confundaţi, de prea multă vreme şi fără nici un fel de discriminare, cu cei pe care Mădălin şi Păun pretind că îi apără.