Şova şi asociaţii

Spectacolul mediatic oferit de aleşii neamului ne oferă, în fiecare zi, imagini şi detalii dintre cele mai surprinzătoare. Ca intr-un sitcom de care ne-am cam plictisit, dar care continuă să ne umple serile şi dimineţile în reluare, parlamentari, miniştri şi ex-miniştri fac rând la uşile DNA, după care la Parlament, în aşteptarea unei dezlegări la dulcea libertate sau, după caz, la beciurile răcoroase ale arestului. Plimbatul politicienilor în cătuşe prin faţa camerelor de luat vederi a devenit, după cum arată inclusiv sondajele, ultima plăcere vinovată a românilor, depăşind ca rating telenovelele, „Suleiman Magnificul” sau show-urile păcătoase oferite de Guţă şi Beyonce de România. Nu ştim cât va mai dura însă această plăcere, câtă vreme de spectacol s-au cam plictisit inclusiv magistraţii, ca să nu mai spunem de politicieni, care au găsit acum scuza perfectă de a opri sarabanda de cereri de arestare şi de urmăriri penale venite din partea DNA. Ultimii actori în acest film au fost Darius Vâlcov şi Dan Şova, doi tineri din trupa colegului de leat Victor Ponta.
Primul nu a spus prea multe în faţa colegilor senatori, cerându-le doar posibilitatea de a se apăra în faţa justiţiei. Ca un cadou de ziua ministrului demisionar de la Finanţe, aceştia i-au făcut hatârul, aşa că ne putem aştepta în curând la noi relatări din beciurile arestului Capitalei.
În cazul lui Şova însă, altfel au stat lucrurile. După un discurs cu vocea tremurândă, în care avocatul şi-a declarat nu doar nevinovăţia, ci a făcut inclusiv o pledoarie pentru caracterul excepţional prevăzut în lege pentru arestarea preventivă, senatorii au răspuns negativ. Oarecum la limită, cu abţineri şi mulţi absenţi. Printre aceştia din urmă inclusiv senatori ieşeni, care, aşa cum au procedat şi în alte dăţi, au preferat să onoreze alte obligaţii decât să se prezinte la vot. Acesta este însă un alt aspect. Ce m-a surprins a fost însă atitudinea tânărului Şova, care a lăsat deoparte tupeul şi aroganţa afişate prin emisiunile televizate, îmbrăcând haina parlamentarului pios, care nici măcar la o înmormântare în familie nu mai poate merge, din cauza cerinţelor procurorilor. O cruce mare, un strop de mir pus pe frunte de o colegă de partid şi s-a rezolvat. Cererea a fost respinsă, „ca un semn de Buna Vestire”. Venite din partea altor parlamentari, mai în vârstă, hârşâiţi în ale politicii şi care nu merg din obligaţie la biserică, aş fi înţeles însă aceste gesturi. Venite însă din partea unui politician abia a trecut de 40 de ani, ele nu induc decât ideea de disperare în faţa posibilităţii ca, la un moment dat, să împartă o celulă insalubră, fără capac la toaletă şi, cum spunea Elena Udrea, fără feon. Îi înţeleg, aşadar, disperarea tânărului Şova. Nu pot să înţeleg însă resorturile politicii, prin care astfel de personaje, precum Dan Şova, Darius Vâlcov, deşi se ştiau cu tinichele de coadă, au fost propulsate în cele mai înalte funcţii în stat. Despre unul, fost primar pedelist, se spunea că primea şpaga în cimitir cu sacoşa, iar astăzi îi sunt găsite prin seifuri lingouri de aur şi tablouri de Renoir. Celălalt mulgea milioane de la nişte complexuri energetice prin „Şova şi Asociaţii”, în condiţiile în care partidul său era în opoziţie, iar actualul şef de partid se ocupa de actele pedelistei Udrea. Semn că în politică şi în profesiile liberale este permis absolut orice. Iar impresia subsemnatului este că totul a devenit o mare afacere, în care numai asociaţii se schimbă.