Statul ne vrea sclavi pe viaţă şi pensionari post-mortem

Aproape zilnic, prin intermediul agenţiilor de ştiri, ne parvin veşti care de care mai îngrijorătoare. Astfel, aflăm că „ministrul spaniol al muncii a confirmat că guvernul (socialist!,n.m.) va propune creşterea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani”, „Germania va pune în aplicare o reformă care va ridica treptat vârsta de pensionare de la 65 la 67 de ani”, „englezii vor fi nevoiţi să lucreze până la vârsta de 70 de ani”, „australienii vor ieşi la pensie la vârsta de 70 de ani până în 2035”.
Cât priveşte viitorul ceva mai îndepărtat, aici veştile sunt încă şi mai rele, dacă aşa ceva e de crezut. Conform declaraţiei directorului general al uneia dintre cele mai importante societăţi din asigurare din lume (şi reţineţi că aceste societăţi, mână în mână cu politicienii, dictează cursul lucrurilor), „vârstele de pensionare vor urca spre 70-80 de ani”!!!
Care să fie cauza acestui fenomen global, cu evidente şi tragice consecinţe pentru cei vizaţi, dar pe care politicienii, beneficiari ai unor pensii speciale şi a unor consistente venituri nedeclarate, îl tratează conform intereselor lor, şi nu ale celor care i-au ales?
Oficial, se aduc în discuţie scăderea natalităţii şi raportul numeric din ce în ce mai împovărător dintre persoanele din câmpul muncii şi pensionari.
Neoficial, dar mult mai adevărat, găsim explicaţia, mai întâi, în raportul reputatei firme Pricewaterhouse Coopers, care subliniază că oamenii vor fi nevoiţi să lucreze până la vârste mai înaintate şi (un rău nu vine niciodată singur!), totodată, să plătească impozite mai mari „pentru a repara proasta gestiune a finanţelor”, care gestiune, nu ştiu dacă mai trebuie precizat, este la mâna politicienilor. Iar acelaşi director general al societăţii de asigurare amintit mai sus afirmă, negru pe alb: „criza datoriilor de stat din zona euro demonstrează că guvernele din întreaga lume trebuie să accepte că populaţia trebuie să muncească mai mult”.Ca şi cum populaţia ori pensionarii au generat criza!Cu alte cuvinte, un slogan pe care îl credeam propriu doar comunismului – „dacă nu poţi, te ajutăm, dacă nu vrei – te obligăm” – este aplicat bine-mersi în capitalism..
Intrând în UE, ţara noastră e obligată, vrea-nu vrea, să respecte recomandările şi indicaţiile. Şi, după cum constatăm, politicienii mioritici s-au şi pus pe treabă, proiectând creşterea vârstelor de pensionare şi egalizarea acestora între bărbaţi şi femei. Cinismul şi câinoşenia celor care fac asta sunt maxime, din moment ce, în România, ar trebui, mai întâi, să crească durata de viaţă (suntem pe ultimul loc în UE!), iar statutul femeilor (angajate, soţii, mame etc.) să se schimbe radical.
Prin măsurile anunţate a se aplica în România, rezultatul va fi că bărbaţii şi femeile se vor bucura cu circa cinci ani mai puţin decât în prezent de pensii. Iată de ce consider că titlul acestor rânduri e pe deplin motivat. Şi cred că oamenii ar trebui să nu mai cotizeze la stat – care le foloseşte sumele colectate, dar le dă pensii dacă vrea, când şi cât vrea -, ci să-şi pună deoparte, tradiţional, „bani albi pentru zile negre”. Spre deosebire de politicieni, care acumulează bani negri pentru zile albe!