Terra se transformă în Planeta maimuţelor!

Unul dintre subiectele care a preocupat, preocupă şi va preocupa totdeauna gânditorii – fie ei mai mici sau mai mari – este acela constituit din încercarea evaluării distanţei/apropierii dintre noi, oamenii, şi altele cele, fie ele vieţuitoare reale sau populând doar imaginaţia noastră.

În acest context, merită să ne aducem aminte de spusele lui Pascal, conform cărora „omul nu este nici înger, nici animal, şi, din nefericire, cel care vrea să facă pe îngerul face pe animalul”, dar şi pe acelea ale lui Papini, care susţinea că „omul e o bestie care trebuie să devină înger”, şi mai ales, pe acelea ale lui Nietzsche, care afirma că „omul este o funie legată între animal şi supraom – o funie peste un abis”. Care va să zică, existenţa noastră este o pendulare între ipostaze superbe, de îngeri sau supraoameni, şi ipostaze deloc măgulitoare. Pendulare cât se poate de riscant/stresantă, având în vedere că se petrece deasupra unui hău infinit; ori funia, chiar dacă mult mai groasă decât constituientul ei de bază, aţa, se supune aceloraşi legi şi reguli, şi se poate rupe. Ceea ce, de regulă, se întâmplă acolo şi când este mai subţire, adică în zona animalicului.

Rămânând la subiect, dar părăsind domeniul filosofiei şi migrând în spaţiul configurat de către ştiinţe, e inevitabil să nu ne aducem aminte că omul se trage din maimuţă. Aici avem o problemă: în principiu, orice drum este cu dus şi întors. Pe cale de consecinţă, abandonând demersul ştiinţific şi procedând la speculaţii, putem admite, de ce nu?, ideea că şi maimuţele s-ar putea trage din oameni!

Chiar dacă, din păcate, nu constituie obiectul cercetărilor unor savanţi, constatarea că omenirea se maimuţăreşte din ce în ce mai mult este una de actualitate şi de acuitate. Globalizarea generează ravagii şi în acest, nefericit, sens. Face unul, cine ştie pe unde, o tâmpenie, dar spectaculoasă, ieşită din comun, şi mulţumită tehnologiilor moderne, nu doar îşi imortalizează isprava, dar o şi face accesibilă în aşa-numitul mod viral – gata, se găsesc, de îndată, pe toate continentele, indivizi dispuşi să-l imite, pentru a-l egala, dacă nu chiar a-l întrece. În tâmpenie, desigur!

Exemplul cel mai recent este acela al turnării pe cap a unei găleţi cu apă ce conţine şi cuburi de gheaţă. Mare brânză! – ar zice băiatul meu, aflat la frumoasa vârstă a emiterii abrupte a unor sentinţe extrem de critice. Pe cât de lăudabilă este ideea iniţierii unor campanii de strângere de fonduri pentru diverse categorii de oameni cu probleme (deşi, în acest fel, niciodată nu se vor putea rezolva toate necazurile tuturor), pe atât de deplorabilă este împerecherea ei cu un act ce aparţine, fără îndoială, de circ. Adică de acel spaţiu în care evoluează, dresate şi docile, tot soiul de animale, printre care şi maimuţe. Tratamentul repetat cu apă plus gheaţă al funiei de care am amintit la început o face să se subţieze şi rupă, iar pe autorii lui – să cadă, fără întoarcere, într-un abis...

PS Tocmai am aflat că un deputat propune interzicerea utilizării animalelor la circ. Foarte corect: aşa o concurenţă trebuia eliminată!