Un preşedinte, un sistem, o naţiune

 Interesantă constatarea preşedintelui Traian Băsescu făcută zilele trecute, ca un corolar al sejurului său de zece ani la Cotroceni. Fără nici cea mai urmă de modestie, primul om în stat spune despre sine că a reuşit să învingă sistemul, spre deosebire de predecesorii săi în funcţie Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Unul care l-a protejat, iar celălalt care a ieşit scârbit pe uşa din dos, răpus de structurile fostei Securităţi. Astăzi, Traian Băsescu ne spune cu titlu de glorie că a învins sistemul. Nu l-a reformat, aşa cum ne-a promis în campaniile electorale, nu l-a făcut să funcţioneze în folosul cetăţeanului, ci l-a îngenuncheat. Pentru un preşedinte jucător, acesta poate fi un titlu de laudă, atunci când te uiţi de unul singur în oglindă. Când te prezinţi însă la adunările publice de la Ţebea, la serbările de Ziua Marinei sau, de ce nu, în Piaţa Unirii din Iaşi, reacţia publicului spune cu totul altceva.

Prin urmare, dacă e să vorbim de războaiele personale, de-acum, ale preşedintelui, cu personaje precum Adrian Năstase, cu mogulii din presă ori cu Sorin Ovidiu Vântu, putem spune că acestea au dat rezultatele scontate. Cei mai sus nominalizaţi nu au fost atârnaţi chiar în ţepele promise în Piaţa Revoluţiei, însă au sfârşit ba prin închisoare, fie cu dosare penale groase pe rol. Unii au ieşit din decor chiar cu picioarele înainte, cum e cazul afaceristului Dinu Patriciu, căruia preşedintele nu ştiu dacă a apucat să-i transmită creştinescul „să-ţi fie ţărâna uşoară”.

Când vorbim însă de reformarea sistemului, lucrurile stau puţin altfel. Adică, tot aşa cum le-a preluat Traian Băsescu. Justiţia nu ştim dacă lucrează mai mult sau mai repede, ci mult mai… televizat, după cum remarcă inclusiv specialişti din sistem. Educaţia se zbate în continuare în marasmul reformelor şi schimbărilor fără fond, în care clasele şi anii de studiu se rotesc permanent, dar pe curricule învechite şi cu universităţi transformate în fabrici de diplome. Despre sistemul sanitar, nu mai vorbim, căci purtătorii de halate albe care pozau prin 2004 pe bannerele Alianţei D.A. trăiesc acum bine. Nu în România, ci în alte state care i-au primit cu braţele deschise şi pe salarii net superioare.

Cât despre sistemul politic, ce să mai spunem? Acesta rămâne în continuare principalul generator de corupţie, în care şefii de instituţii se cred un fel de dumnezei pe pământ, cu singurul ţel de a se căpătui în doi sau în patru ani pentru tot restul vieţii. A lor şi, dacă se poate, ale rubedeniilor din jur. Traseismul politic, atât de blamat, a fost preluat de la PSD şi perfecţionat de PDL, iar personaje marionetă sunt scoase la înaintare tot atât uşor pe cât sunt apoi abandonate, la simpla avertizare cu dosărelul penal la DNA. Cam asta este România de astăzi, după zece ani de prezidenţiat Traian Băsescu. Şi, fiindcă am amintit de personaje marionetă, unii se gândesc acum, în pragul „pensionării” locatarului de la Cotroceni, să-l mai suspende odată. Nu ca să facă jocul lor, nici pe-al aliaţilor politici, ci chiar pe al preşedintelui jucător, care abia aşteaptă să mai pozeze odată în unic purtător al flăcării democraţiei pe aceste meleaguri. Cu se alege românul din toate astea? Vorba altora, cu nimic, întrucât tot acest război nici nu ne priveşte pe noi. Ca atare, până la a vorbi despre a îngenunchea sistemul ticăloşit, poate ar trebui să vină cineva şi să ne spună cum poate fi condusă România. Asta în cazul în care candidaţii anunţaţi în alegerile din toamnă – tot produşi ai sistemului, chiar au un răspuns de dat.