Wikileaks, Panama Leaks, Who Cares?

Anunţată drept cea mai mare scurgere de informaţii din istorie, ancheta „Panama Papers” se aşteaptă să producă un cutremur major, la scară planetară. Cel puţin asta ne anunţă presa franceză, prima care a făcut publice nume din acest imens dosar, cu milioane de pagini de documente secrete şi sute de personalităţi de prim rang ale scenei politice şi economice.
Foşti premieri şi şefi de stat sunt strânşi cu uşa de jurnalişti şi de comisii de anchetă, în vreme ce conducătorii de instituţii bancare dau comunicate cu explicaţii despre banii ascunşi prin paradisurile fiscale din întreaga lume. Deocamdată, în România este linişte. Singurii „rechini” pescuiţi de presa naţională în această anchetă de proporţii sunt aceiaşi autori de serviciu ai tunurilor financiare menţionaţi de-a lungul vremii. Corneliu Iacubov este condamnat deja la 7 ani de închisoare pentru jaful de la RAFO, după alţi ani buni în care acesta a fost plimbat de la o instanţă la alta şi a constituit calul de bătaie al campaniilor electorale din Moldova şi nu numai. Celălalt nume greu este Frank Timis, iniţiatorul scandaloasei afaceri Roşia Montana, care a început să facă afaceri în România, cum altfel, decât printr-o societate de tip offshore. Până la urmă, nici un oficial român nu ne-a spus dacă afacerile de acest tip sunt interzise, de vreme ce personaje cunoscute – vezi doar cazul Sorin Ovidiu Vântu şi, mai nou, chiar premierul Victor Ponta, au fost menţionaţi printre cei care ar fi efectuat operaţiuni prin astfel de firme. Eu, unul, nu văd o problemă în a-ţi înregistra afacerile acolo unde taxele sunt mai mici, câtă vreme legea permite acest lucru. Poate acesta este şi motivul pentru care, în loc să asistăm la un cutremur de proporţii, la câteva zile de la izbucnirea „scandalului” Panama Papers, instituţiile specializate în combaterea fraudelor şi criminalităţii economice ezită să se pronunţe tranşant, limitându-se doar la declaraţii date cu jumătate de gură şi pasându-şi responsabilitatea una alteia. Parlamentarii vor face şi ei o comisie de anchetă, urmând probabil principiul după care s-au îngropat, în România ultimilor 25 de ani, toate dosarele legate de marile privatizări şi devalizări ale bugetului naţional. Dincolo de momentul electoral, în care se vor aduse în discuţie şi nume importante, posibile locomotive în alegerile parlamentare, scandalul Panama Papers vine la puţin timp după o altă declaraţie scoasă din joben, săptămâna trecută, de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu. Acesta afirma, nici mai mult, nici mai puţin, că România a scos în ultimii ani camioane întregi cu bani peste hotare, evaluarea sa fiind de circa 35 de miliarde de euro, numai pe domeniul pe care-l păstoreşte. Imediat, a fost luat peste picior de fostul şef al statului, Traian Băsescu, acesta trimiţându-l ori să-şi facă un control la cap, ori să se adreseze fostei prietene pe care ani la rândul a girat-o la vârful Parchetului General, ajunsă acum la cârma DNA.
Mai mult, avem deja experienţa unui alt scandal de proporţii, WikiLeaks, în urma căreia fondatorul scurgerilor de informaţii secrete care au scandalizat lumea se ascunde şi astăzi prin ambasade exotice, pentru a nu fi arestat de statele apărătoare ale democraţiei şi libertăţii de exprimare.
Prin urmare, judecând după seriozitatea arătată de şefii de guverne şi de autorităţile din subordine în tratarea acestui tip de dezvăluiri, nu cred că vom avea parte nici de vreun cutremur la scară planetară şi nici măcar naţională. Cel puţin în România, Panama Papers s-ar putea transforma uşor în „Panama Pampers”, în care informaţii urât mirositoare vor fi lansate în spaţiul public doar până trec alegerile. Cine mai rezistă după aceea, mai vedem…