Numărul tinerilor care fac liceul în România este cel mai mic din Europa Centrală și de Est. De pe băncile facultății ies tot mai puține cadre didactice.

Populația școlară raportată la total populație este cea mai mică din regiunea ECE și în scădere, în România, arată o analiză macroeconomică efectuată de Ella Kallai, economist șef Alpha Bank România. În România, doar 76%-78% din categoria de vârstă 15-18 ani (liceu) frecventează școala, față de 95-96% în Cehia și Polonia. Tot prost stă România și capitolul tinerilor care frecventează o facultate. Din grupa de vârstă de 19-23 ani, doar 35% din populația masculină și 48% din populația feminină frecventau o instituție de învățământ în comparație cu 57%-59% în Germania, arată studiul menționat. Chiar dacă în domeniul absolvenților de facultate România este lider regional în trei domenii, în științele educației ponderea absolvenților din România este la jumătate față de celelalte țări.

Crizele suprapuse din ultimii ani au afectat și populația școlară în regiune

În România, schimbările legislative au adus modificări în durata obligatorie a școlarizării. După 2019 s-a mărit gradual durata învățământului obligatoriu de la 11 la 14 ani (prin modificarea Legii educației naționale nr. 1/2011). Astfel, până în 2020 au devenit obligatorii, pe lângă cei 11 ani de școală deja obligatorii, grupa mare de la grădiniță și clasele XI și XII, în total 14 ani de școală. Iar până în 2023 a devenit obligatorie și grupa mijlocie de la grădiniță în total 15 ani de școală. Urmează ca până în 2030 să devină obligatorie și grupa mică de la grădiniță în total 16 ani de școală. România are o populație mai tânără decât țările din regiune, ponderea populației de vârstă școlară (sub 24 ani) în populația totală este cea mai mare și stabilă în comparație cu țările din regiune. În 2022 vârsta medie a populației este de 41,9 ani ca în Polonia (41,8 ani), dar mai mică decât în Ungaria (42,4 ani), Cehia (42,3 ani) sau Germania (44,3 ani). Ponderea ridicată a populației de vârstă școlară teoretic garantează îmbunătățirea capitalului uman în viitor, cu condiția ca tinerii să fie cuprinși în sistemul educațional. Dar, în România populația școlară raportată la total populație este cea mai mică din regiune și în scădere. Deși durata învățământului obligatoriu a crescut, gradul de cuprindere în învățământ este redus și în scădere, ceea ce reduce potențialul de acumulare a capitalului uman și exclude majoritatea celor rămași fără școală, de la un trai decent. Deoarece profesia de cadru didactic pare că nu atrage tinerii, penuria de personal didactic riscă să se adâncească și să deterioreze în continuare gradul de cuprindere în învățământ.

Teona SOARE