30 de ani de la asasinarea Indirei Gandhi, femeia care a schimbat India

În urmă cu exact 30 de ani, India a trăit un şoc, iar restul lumii a fost luat prin surprindere. Indira Gandhi, prima şi singura femeie prim-ministru din istoria Indiei, a fost asasinată de două dintre gărzile sale de corp, în timp ce pleca de la reşedinţa sa din New Delhi pentru a se întâlni cu celebrul actor Peter Ustinov, căruia urma să-i acorde un interviu.

A fost finalul unei figuri care a dominat India timp de două decenii. Indira Gandhi, fiica lui Jawaharlal Nehru, cel care ocupase funcţia de prim-ministru în primii 17 ani de independenţă a ţării, a avut patru mandate de premier, împărţite în două perioade, 1966-1977 şi 1980-1984, fiind unul dintre cele mai apreciate, dar şi controversate personaje din istoria Indiei.

A reformat societatea şi a schimbat mentalităţi, dar, în acelaşi timp, nu s-a ferit să se folosească de armată pentru a menţine unitatea statului sau pentru a înăbuşi orice tentativă de revoltă. A fost adepta democraţiei, dar, totodată, a avut tendinţe autoritare. „În India, democraţia a oferit prea multă libertate oamenilor. Suntem mai democratici decât orice altă ţară în curs de dezvoltare din lume”, a spus odată. A refuzat să facă compromisuri, iar acest lucru avea să-i aducă moartea în cele din urmă.

Politica, destinul Indirei Gandhi

„A ştiut că politica este ceva de care nu va putea scăpa. Ca o Nehru, a simţit că acesta este destinul său. A simţit că trecutul său i-a dat o misiune pe care trebuie să o urmeze”, spunea un prieten de-ai Indirei Gandhi în 1966, an în care, pentru prima oară, India avea o femeie ca premier.

Indira Priyadarshini s-a născut pe 19 noiembrie 1917, la Allahabad, în nordul Indiei, fiind singurul copil al lui Jawaharlal Nehru şi al soţiei sale, Kamara. Bunicul său, Motilal Nehru, un strălucit avocat, a fost aliat al lui Mahatma Gandhi în mişcarea de independenţă şi un important membru al Partidului Congresului Naţional Indian.

Copilăria sa a fost singuratică şi nefericită. Mama sa suferea des din cauza mai multor boli. De altfel, avea să moară când Indira nu împlinise încă 19 ani. Relaţia cu tatăl său a avut de suferit din cauza deselor plecări ale acestuia sau ale încarcerărilor repetate din motive politice. A păstrat legătura cu el în special prin intermediul scrisorilor.

Acele scrisori „au fost singura tovărăşie pe care am avut-o cu tatăl meu. Tocmai de aceea l-am apreciat atât de mult”, îşi amintea peste ani Indira Gandhi. Curios, acest mod neobişnuit de a păstra legătura a consolidat relaţia celor doi. „Nehru i-a subliniat constant fetei lui cât de fascinantă e lumea din jurul lor”, nota jurnalistul Krishan Bhatia, autorul unei biografii a lui Gandhi, "Indira".

În tinereţea sa agitată a studiat în India, Elveţia şi Marea Britanie, fără a reuşi însă să aibă rezultate deosebite. În acelaşi timp, s-a implicat în lupta pentru independenţa Indiei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a înrolat ca voluntar al Crucii Roşii şi a fost chiar şofer de ambulanţă la un moment dat. În timpul în care s-a aflat în Europa, l-a cunoscut pe Feroze Gandhi, viitorul său soţ, cu care va avea doi băieţi, Rajiv şi Sanjay.

După ce India a devenit independentă, Jawaharlal Nehru a devenit prim-ministru, iar fiica sa a făcut parte din staff-ul său. Era primul pas spre o importantă carieră politică. Însă adevărata sa ascensiune a început în 1955, când a intrat în structurile de conducere ale Partidului Congresului. Peste patru ani, a fost numită preşedintele partidului, iar în mai 1964, după moartea tatălui său, Indira Gandhi a primit din partea noului premier, Lal Bahadur Shastri, postul de ministru al Informaţiei. O funcţie fără importanţă, dar un alt pas spre preluarea puterii.

În 1966, Shastri a murit subit, iar liderii Partidului Congresului au ales-o pe Indira Gandhi să-i ia locul. Pentru următorii 18 ani, fiica primului premier al Indiei independente va domina viaţa politică a ţării într-o manieră în care au făcut-o puţine femei aflate într-o poziţie asemănătoare în alte ţări.

Prima femeie premier din istoria Indiei

La doar 49 de ani, Indira Gandhi era propulsată în funcţia de prim-ministru într-o ţară cu 700 de milioane de locuitori. În timpul mandatului său, Guvernul a făcut paşi timizi, dar importanţi, în rezolvarea unor vechi probleme ale Indiei: suprapopularea, foametea, subnutriţia sau numeroasele conflicte religioase dintre hinduşi, musulmani şi alte secte. De asemenea, băncile au fost naţionalizate, ceea ce a determinat un control al statului asupra politicilor fiscale, astfel că instituţiile bancare indiene au evitat soarta multor bănci occidentale, care s-au prăbuşit din cauza crizei economice din anii '70.

În ceea ce priveşte politica externă, Indira Gandhi a încurajat o apropiere de Uniunea Sovietică, o decizie care, evident, nu a fost foarte bine primită la Washington, într-o perioadă în care lumea se afla în plin Război Rece. India a semnat un tratat de pace, prietenie şi colaborare cu Moscova şi a devenit unul dintre cumpărătorii obişnuiţi de armament sovietic, ceea ce a dus la construirea unei armate puternice şi foarte bine echipate. În acelaşi timp, sub conducerea Indirei Gandhi, India s-a transformat într-o putere nucleară, cea mai tânără a lumii, în ciuda protestelor occidentale. Iniţial, India nu a recunoscut realizarea testelor nucleare, însă ulteiror a dat asigurări că acestea au un scop paşnic.

Cu toate acestea, nu se poate spune că politica externă a Indiei sub Indira Gandhi a urmărit alianţa cu vreunul dintre cei doi poli ai lumii din acea perioadă, URSS şi Statele Unite. Orientarea sa a urmărit doar interesele ţării sale. De altfel, s-a numărat printre liderii mişcării de nealiniere, printre ai cărei membri fondatori s-a aflat şi tatăl său, Jawaharlal Nehru.

Marele succes al Indirei Gandhi în politica externă l-a reprezentat însă victoria în războiul indo-pakistanez din 1971. În urma conflictului care a durat 11 luni, Pakistanul de Est a devenit Bangladesh, iar India a rămas practic fără rival, preluând rolul de principală putere în regiune. În acel moment, prima femeie prim-ministru din istoria ţării se afla la apogeul carierei sale politice.

Popularitatea premierului indian a suferit o grea lovitură la doi ani de la marele său triumf. Guvernul său s-a confruntat cu o criză economică, cauzată de creşterea preţului petrolului. De asemenea, India a avut de suferit în urma a două secete severe. În acelaşi timp, au apărut acuzaţii de corupţie chiar din interiorul propriului partid, precum şi de manipulare a Parlamentului şi a opiniei publice.

De aici până la proteste nu a mai fost decât un pas, dar Indira Gandhi nu a ezitat să folosească poliţia pentru a le înăbuşi violent. Dintr-o dată, femeia providenţială pentru India devenise un dictator cinic. A fost acuzată inclusiv de fraudă electorală şi i s-a cerut demisia. A răspuns, în 1975, prin instituirea stării de urgenţă, care a rămas în vigoare în următoarele 19 luni, în care a condus ţara prin intermediul decretelor.

Deşi în această perioadă productivitatea a crescut, iar corupţia şi evaziunea fiscală au scăzut simţitor, imaginea ei a suferit o lovitură grea. Sigură pe ea, Indira Gandhi a anulat starea de urgenţă şi a fost de acord cu organizarea de noi alegeri la începutul anului 1977. Campania electorală a opoziţiei s-a bazat pe o singură temă: „Puneţi capăt dictaturii, detronaţi regina”. Exact asta s-a întâmplat. Pe 20 martie, prima femeie prim-ministru din istoria Indiei era învinsă de marele său rival, Morarji Desai, care devenea noul premier.

Continuarea, aici