Cine-i învaţă pe copii echilibrul?
Dimensiune font:
A început şcoala, a început grădiniţa şi odată cu asta au început multe discuţii despre ce-i bine şi ce nu-i bine pentru copii
Ca un dragon care a stat ascuns în lunile de vară subiectul educaţie a răsărit dintr-o dată, din nou furios pe alocuri. Materii utile sau inutile, orar supraaglomerat, cerinţe estimate a fi mai mult decât poate duce un copil, rigiditate în sistem- părinţii pe de o parte sunt nemulţumiţi. Pe de altă parte profesorii, cu programă de urmărit, cu rigori, unii cu mai mult alţii cu mai puţin har de pedagogi (ca-n toate meseriile până la urmă), se plâng şi ei de prea mult cu prea puţin. La mijloc, copiii.
Citește și
În timp ce tomograful zace nefolosit în subsol
Spitalul Judeţean cumpără un aparat nou
Pe termen lung ei sunt cei care pierd dacă nu sunt ajutaţi să se orienteze în desişul numit şcolarizare. Reuşesc cei care vor fi învăţat cumva să găsească calea de mijloc.
Ce e mai bine?
Copilul căruia i se îndeplinesc toate dorinţele, care nu ştie să respecte reguli şi nu are de suportat nici un fel de presiune devine un adult incapabil să-şi gestioneze viaţa pentru că mediul în care trăim este unul în care toţi factorii de care a fost ferit în copilărie există şi vor fi pentru el surprize neplăcute cărora nu le va face faţă.
Cel care nu are ocazia să-şi spună părerea, care nu poate să decidă singur din când în când pentru că alţii impun întotdeauna devine un adult nedezvoltat complet, temător, rigid. În ambele extreme crescut, copilul va deveni adultul neadaptat, în lipsa echilibrului în educaţia sa. Vremurile sunt mereu în schimbare, poate că e înţelept să ne cramponăm mai puţin de un curent educaţional sau altul şi să-i învăţăm pe copii echilibrul în toate, să le dăm libertate, dar să îi ajutăm să ştie să respecte şi reguli pentru că viaţa conţine şi una şi alta.
Poate e dorit să creştem copii care se pot adapta în orice condiţii, care pot păstra sau regăsi singuri echilibrul, în loc să ţinem cu dinţii de părerile curentelor educaţionale. Iar dacă suntem părinţi să facem noi acele lucruri care îi învaţă echilibrul, să le oferim libertăţi şi să le cerem să respecte reguli, să-şi asume responsabilităţi. Bine ar fi să primească aceste lucruri şi la şcoală, şi există şi oameni care se numesc profesori şi care îşi asumă catedra „echilibru” pentru copii.
Bine ar fi să nu mai aşteptăm să facă alţii ceea ce putem începe noi, fie că suntem părinţi, fie că suntem profesori.
Psihoterapeut Iulia CRUŢ
Par a fi vremuri în care oamenii s-au separat în două tabere. Sunt cei care susţin o educaţie permisivă, în care copilul este lăsat liber să decidă ce vrea şi când vrea, fără presiuni, în numele stabilităţii lui emoţionale. Pe de altă parte există cei pentru care rigoarea şi disciplina, temele până la epuizare şi programul încărcat par să dicteze educaţia.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau