De ce facem greşeli

Se întâmplă uneori să înţelegem greşit semnele din jurul nostru, să ne comportăm cu totul altfel decât am fi dorit, să rostim alte cuvinte decât cele la care ne-am gândit * majoritatea ne străduim să evităm să ne gândim le greşeli, dar cu toate acestea ne trezim în tot felul de încurcături * cauza ţine de emoţiile noastre, de gestiunea lor, de credinţele noastre 

Cu toţii facem greşeli, mai mari sau mai mici. Uneori le reparăm, alteori nu şi rămânem cu un sentiment de vinovăţie că lucrurile ar fi putut sta şi altfel. Nu există niciodată greşeală fără orgoliu şi cu toţii credem, măcar pe moment, că am avut dreptate. Că ulterior ne schimbăm părerea şi regretăm este o altă discuţie. „De ce ne blocăm în această impresie că avem dreptate? Unul din motive are de-a face cu sentimentul de-a greşi. Cum vă simţiţi, emoţional, cum vă simţiţi când greşiţi? Îngrozitor, învins, penibil, minunat, bine. Toate sunt răspunsuri grozave, dar sunt răspunsuri la o întrebare diferită - Cum vă simţiţi când realizaţi că aţi greşit? Când realizezi că greşeşti simţi toate astea şi multe altele. Poate fi devastator, poate fi revelator, poate fi chiar amuzant, ca aberaţia mea nătângă cu caracterul chinezesc. Dar doar să greşeşti nu se simte nicicum”, este de părere cercetătorul Kathryn Schulz.
Unul dintre motivele greşelilor este că ne blocăm pe sentimentul că avem dreptate, suntem orbi la erori. De obicei nu avem niciun fel de semnal intern să ne dea de ştire că greşim în legătură cu ceva, până când e prea târziu. Dar mai e un motiv pentru care suntem prinşi în capcana acestui sentiment - şi acesta e cultural, vine din societatea în care trăim. Ne panicăm la posibilitatea că am greşit ceva pentru că, din acest punct de vedere, a greşi ceva înseamnă că nu este ceva în regulă cu noi. Când ne dăm dreptate ne simţim responsabili şi în siguranţă, însă prea multă încredere în impresia că eşti de partea bună a oricărui lucru poate fi foarte periculoasă. „Această aparenţă internă de dreptate pe care o simţim toţi foarte des nu e un ghid de încredere pentru ce se întâmplă de fapt în lumea externă. Şi când ne purtăm ca şi cum este şi încetăm să considerăm posibilitatea că am putea greşi, atunci ajungem să facem lucruri prosteşti. Este o problemă practică şi socială”, a atras atenţia Kathryn Schulz.

Citeşte şi: Cum folosim piramida lui Maslow

Fiecare cu dreptatea lui
Când simţi că ai dreptate înseamnă să crezi că părerile tale reflectă perfect realitatea. Şi când ai acest sentiment deja te întrebi de ce nu toţi oamenii nu sunt de acord cu tine? Primul lucru pe care-l facem când cineva nu e de acord cu noi e să îl bănuim de ignoranţă. Nu are acces la aceleaşi informaţii ca noi, iar când îi vom împărtăşi cu generozitate aceste informaţii ni se va alătura. Când asta nu merge, când se dovedeşte că toţi acei oameni au aceleaşi informaţii ca şi noi şi în continuare nu sunt de acord cu noi, atunci trecem la a doua presupunere că sunt sub nivelul nostru. Şi când nici asta nu merge, când se dovedeşte că oamenii care nu sunt de acord cu noi au toate informaţiile pe care le avem şi noi şi sunt de fapt destul de inteligenţi, atunci trecem la o a treia deducţie: ştiu adevărul şi îl distorsionează voit pentru propriile lor scopuri răuvoitoare. Acest ataşament la propria dreptate ne împiedică să prevenim greşeli când avem absolută nevoie să le prevenim şi ne face să ne tratăm unii pe alţii foarte urât. „Pentru mine, cel mai surprinzător şi mai tragic e că ratează scopul de a fi uman. E ca şi cum vrem să ne imaginăm că minţile noastre sunt nişte ferestre perfect translucide şi noi doar privim prin ele şi descriem lumea desfăşurându-se. Şi vrem ca toată lumea să se uite prin aceeaşi ferestră şi să vadă exact acelaşi lucru. Acest lucru nu e adevărat, iar dacă ar fi, viaţa ar fi incredibil de plictisitoare. Miracolul minţii voastre nu e că puteţi vedea lumea aşa cum este. E că puteţi vedea lumea aşa cum nu este. Ne putem aminti trecutul şi ne putem gândi la viitor şi ne putem imagina cum ar fi să fim o altă persoană într-un alt loc. Şi toţi facem asta puţin diferit, motiv pentru care toţi ne putem uita la cer noaptea şi să vedem asta şi asta şi asta. Şi da, din acelaşi motiv uneori greşim”, a completat cercetătorul.
Fiecare dintre noi generează propriile poveşti despre cum este realitatea sau despre cum ar dori să fie, dar nu mereu au finalitatea dorită şi atunci considerăm că am făcut greşeli. Important este să le asumăm, să le integrăm în noi şi să nu le mai repetăm, iar la final să găsim soluţii pentru a le repara, dacă se mai poate.