Despre gelozie, cu dragoste

Imperativ şi uneori agresiv, măştile noastre cer să fie iubite, apreciate chiar dacă asta înseamnă să nu ţinem cont de ce este şi ce vrea celălalt * gelosul cere să fie iubit, suspectează şi parcă aşteaptă mereu dovezi că a fost înşelat şi le găseşte şi unde ele nu există, încearcă să prevină permanent o eventuală trădare

Ca şi cel care se teme să nu fie prădat de hoţi şi îşi ţine strâns banii în mână sau verifică la fiecare minut că portofelul e la locul lui, care îşi numără banii cu sufletul la gură, şi gelosul trăieşte o stare de nesiguranţă, frica de a nu pierde, de a nu i se lua. Nu ştie încă faptul că aşa îşi ia singur de fapt. Se tem uneori cei care, pentru că au furat, se aşteaptă să fie furaţi, cei care pentru că nu dăruiesc nu cred că vor primi, cei care, pentru că nu se iubesc nu ştiu că sunt iubiţi, nu cred că se poate. Şi atunci stau de pază, ca nişte gardieni implacabili, vehemenţi.
Şi dacă banii nu vorbesc sau nu au sentimente, oamenii au. Cel urmărit permanent are tendinţa să fugă din acestă situaţie, să scape din închisoarea pe care cel care pretinde că îl iubeşte îl ţine. Din când în când, oamenii geloşi pierd tocmai ceea ce păzesc pentru că urmăritul chiar doreşte să fugă din lanţ şi chiar face asta cu mult curaj. De multe ori, deşi rămâne lângă gelos, urmăritul rămâne în relaţie, suportă agresivitate verbală, emoţională şi fizică de dragul închisorii care pare a fi singura soluţie. Dar în realitate nu este cu sufletul lângă cel gelos, tot va fugi cumva, prin boală, prin relaţii ascunse, prin depresii şi alcoolism.
Niciodată cei doi nu sunt însă separaţi prin simplul fapt că îşi întreţin reciproc comportamentele, îşi creează situaţiile de dependenţă, îşi hrănesc nesiguranţa în propria persoană şi se validează doar prin ochii celuilalt. Agresiunea de orice fel este singura formă de atenţie primită vreodată, doar asta dăruiesc, iar cel agresat, în aceeaşi situaţie în care nu a primit nimic altceva, consideră că orice fel de atenţie este mai bună decât deloc. Poate că cineva care ţipă sau te urmăreşte la fiecare pas pare a-şi exprima aşa dragostea, poate că am tot auzit că dacă partenerul nu e nici un pic gelos nu ne iubeşte. Dar iubirea arată altfel, nu ţine pe nimeni în închisori şi nu strigă ”Să mă iubeşti” pentru că nu aşteaptă nimic în schimb.

Citeşte şi: Ghid de împlinire a viselor

Psiholog Iulia CRUŢ

Sunt suflete care, pentru că nu se cunosc, nu se acceptă, suflete care nu se iubesc pe ele însele pentru că nu au primit poate decât nesiguranţă, poate doar violenţă la rândul lor.

„Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău” -- Gabriel José García Márquez