Dincolo de dramele personale

 

Ca exploratori ai propriei existenţe, este esenţial să creştem şi să ne înţelegem propria poveste de viaţă * aceasta înseamnă să aveam curaj să privim în faţă dramele din viaţa noastră, prin conştientizarea identităţilor false ce am considerat că ne reprezintă la un moment dat

 

 

Adeseori, a păşi dincolo de faţada pe care ne-am construit-o cu atâta migală ne poate face să ne simţim vulnerabili şi expuşi. Este ceea ce am învăţat să facem atât de bine încă din vremurile în care eram copii – să ascundem acel loc din noi înşine în care ne simţim vulnerabili şi, în ciuda tuturor aparentelor adversităţi, atât de autentici şi de noi înşine. Din momentul în care vom avea curajul să ne privim propriile secrete direct şi sincer faţă de noi înşine, vom vedea că dramele şi justificările nu ne mai pot proteja şi unicul drum de urmat este cel al onestităţii faţă de sine.

Trăim starea de împăcare cu noi înşine doar dacă ne iertăm pe noi înşine şi pe ceilalţi, fără să mai opunem rezistenţă lecţiilor de viaţă pe care le avem de parcurs şi de învăţat. Iertarea nu înseamnă să spunem că este în regulă ce ni s-a întâmplat, ci să ne eliberăm de sentimentele negative pe care le avem în legătură cu acel eveniment şi cu persoanele implicate. Putem să vindecăm rănile emoţionale şi traumele din trecut prin înţelegerea modului în care acestea au contribuit la înţelepciunea pe care o avem astăzi.

Evenimentele din viaţa noastră au un sens. Înţelegerea acestuia ne ajută să descoperim un nou nivel al valorii de sine. Prin această nouă valoare de sine, vom fi liberi să folosim înţelepciunea oferită de povestea noastră, fără să mai trăim în umbra acesteia. Vom fi pregătiţi să lăsăm garda jos şi să renunţăm la a ne mai ascunde după dramele personale, folosind propriile răni emoţionale pentru a ne justifica starea de victimă, subminându-ne, în acest mod, puterea.

Înţelegându-ne propriile poveşti de viaţă, fără a ne reduce identitatea la acestea şi a le lăsa să ne definească, renunţăm la rolurile pe care am ales să le jucăm, în anumite contexte, pentru a ne adapta situaţiilor de viaţă. Renunţăm, astfel, la etichetele pe care noi sau alţii ni le-am lipit în încercarea de a da o formă personalităţii noastre.