Inedit: Locul unde pietrele merg

Un desert din Statele Unite este cunoscut in lumea intreaga ca locul in care pietrele merg, o iau singure la goana, uimindu-i pe curiosi si fotografi, dar si pe oamenii de stiinta.

Fenomenul, care a depasit aria de interes a cercetatorilor reliefului, este localizat in Racetrack Playa, un lac sarat din desertul Death Valley, aflat in sud-vestul Statelor Unite, potrivit National Geographic.

Fragmentele de roca se deplaseaza fara interventie umana sau animala, de-a lungul unor traiectorii care sunt rectilinii, iar uneori rupte de schimbari bruste de directie.

Din punct de vedere petrografic, rocile sunt alcatuite din dolomita neagra si provin din dealurile adiacente. Deplasarile au loc in iarna, iar distantele parcurse variaza in intervalul zecilor si sutelor de metri. Viteza deplasarii pietrelor ramane o necunoscuta din cauza lipsei martorilor.

In albia seaca a lacului se pot observa urme care depasesc 400 de metri, iar in lungul lor exista striatii sau un sant nivelat, in functie de rotunjimile pietrei. Stratul de argila pe care s-a format playa (albia seaca) este gros de pana la 300 de metri si a luat nastere in urma cu 10.000 de ani, odata cu evaporarea apei lacului din cauza schimbarilor climatice bruste.

Acest proces natural bizar se afla sub lupa oamenilor de stiinta inca din anii '40.

Cel mai recent proiect de cercetare stiintifica asupra pietrelor care merg a fost derulat sub egida Goddard Space Flight Center, ce apartine de NASA, si a fost coordonat de dr. Cynthia Cheung.

Daca explicatiile din trecut erau puse pe seama fortelor supranaturale sau a vantului, concluziile ultimelor cercetari stiintifice se leaga de apele care se acumuleaza de pe inaltimile adiacente si ingheata sub forma unor inele in jurul blocurilor de piatra, ridicandu-le usor si facilitand alunecarea.
 

Alaturi de inelul de gheata care actioneaza dupa modelul barcii pneumatice, alti factorii declansatori ai miscarii pietrelor sunt suprafata argiloasa saturata, panta usoara si vantul puternic.

Studentii care au luat parte la cercetari au determinat ca luna martie este cea in care apa atinge temperatura de inghet si creeaza conditiile optime formarii inelelor de gheata cu functie motrice.

Pentru ca regiunea este considerata rezervatie naturala, cercetarile au trebuit sa urmeze o conduita discreta, iar rocile mergatoare nu au fost miscate de la locul lor. Traietoriile pietrelor au fost marcate cu pioneze.

Motivul proiectului de cercetare asupra pietrelor care merg, coordonat de NASA, este legat de intelegerea formatiunile geologice asemanatoare care se observa pe Titan, luna planetei Saturn.

Dr. Cheung mai subliniaza faptul ca multe din traiectoriile sapate in argila de pietrele care merg sunt efemere si dispar sub incidenta eroziunii in cativa ani.