Intestinul, al doilea creier?

Suntem convinşi că centrul de comandă al organismului nostru se află la nivelul creierului, că reţeaua neuronală de acolo ştie tot şi controlează fiecare dintre miliardele de reacţii care au loc la nivelul corpului uman * mintea noastră poate influenţa pozitiv funcţionarea organelor, aşa cum gândurile negative, stresul, situaţiile care ne afectează negativ psihicul se reflectă în tot organismul * v-aţi gândit însă că aceste influenţe pot acţiona şi în sens invers - de la organe către creier, că poate mai există la nivelul organismului uman un al doilea creier? 

Dacă aţi simţit „fluturii” din stomac dinainte de o întâlnire, chinurile gastrice ce preced examenele grele sau balonările care apar în situaţiile de stres extrem, atunci aţi văzut deja în acţiune cel de-al doilea creier pe care-l deţineţi.
Sistemul nervos de la nivelul intestinului (enteric) este denumit popular „al doilea creier”. Această reţea complexă de peste 100 de milioane de neuroni lucrează independent de vreo comandă de la nivelul creierului. E ca şi cum creierul ar fi avut nevoie să externalizeze unele dintre funcţiile sale şi şi-a construit o filială de-a lungul tubului digestiv. Sistemul nervos enteric controlează aparatul digestiv folosind aceleaşi componente ca şi creierul – neuroni, neurotransmiţători şi proteine.
O analiză mai profundă a acestei mase neuronale a arătat că aceasta nu se ocupă doar de procesele de digestie. Acest mic creier, în conexiune cu cel mare, determină parţial starea noastră mentală şi joacă un rol important în evoluţia anumitor afecţiuni. Reţeaua neuronală enterală nu ne ajută totuşi în procesele de gândire… religia, filosofia şi poeziile fiind lăsate creierului.
Multitudinea de neuroni de la nivelul sistemului nervos enteral ne ajută să „simţim” lumea interioară a tubului digestiv şi conţinutul acestuia. Multe dintre aceste fibre neuronale au rol în procesul digestiei. Scindarea alimentelor, absorbţia nutrienţilor şi eliminarea rezidurilor necesită procese chimice, mecanice şi contracţii musculare care sa ajute la transportul alimentelor.
Echipat cu propriile reflexe şi simţuri, cel de-al doilea creier poate controla comportamentul tubului digestiv independent de creier. Cu alte cuvinte, creierul din cap nu are nevoie să-şi „murdărească mâinile” şi cu treaba neplăcută a digestiei, care este delegată neuronilor enterali.
În timp ce pentru restul organelor circulaţia informaţiilor se face de la creier către periferie, 90% dintre fibrele principalului nerv visceral – nervul vag – poartă informaţii de la intestin la creier şi nu invers. Cu siguranţă că o parte din această informaţie este neplăcută.

Daţi o mai mare atenţie alimentaţiei întrucât aceasta ar putea să ne influenţeze mai mult decât am fi crezut!

Neuronii de la nivelul intestinului influenţează, probabil, şi o mare parte dintre emoţiile noastre. Fluturii din stomac ce apar ca răspuns la un stres sunt doar un exemplu. Astfel, se pare că starea noastră de zi cu zi poate fi influenţată de mesaje care vin de la nivel intestinal. De exemplu, stimularea electrică a nervului vag – un tratament folositor pentru depresie – poate imita aceste semnale.
Trebuie să luăm în calcul şi faptul că unele tratamente pentru depresie ce au ca ţintă creierul pot afecta, fără intenţie, intestinul.
Sistemul nervos enteral foloseşte peste 30 de neurotransmiţători, la fel ca şi creierul, 95% din serotonina din organism fiind localizată la nivelul intestinului.
Studii recente au arătat că serotonina de la nivel intestinal ar putea juca un rol în afecţiuni cu care nu s-ar fi crezut că ar putea avea vreo legătură: un studiu publicat la începutul acestui an a arătat că un medicament care inhibă eliberarea serotoninei la nivel intestinal contracarează distrugerea osoasă din osteoporoză la rozătoare. De asemenea, serotonina de la nivel intestinal ar putea avea un rol şi în autism.
Totuşi, ce rol au aceşti neurotransmiţători din intestin?
În creier, dopamina, unul dintre neurotransmiţători, este o moleculă asociată cu plăcerea şi sistemul de recompensă. Acţionează şi în intestin, transmiţând mesaje între neuronii care coordonează contracţia muşchilor din colon, de exemplu. Mesaje transmite şi serotonina – „hormonul fericirii” – moleculă implicată în prevenirea depresiei şi în reglarea somnului, apetitului şi a temperaturii corporale. Dar influenţa sa trece mult mai departe. Serotonina produsă la nivel intestinal trece în sânge, fiind implicată în repararea celulară la nivelul ficatului şi plămânilor. Este, de asemenea, implicată în dezvoltarea inimii, precum şi în reglarea densităţii osoase.
Nutriţionist Adina RUSU