196 de români şi-au găsit părinţii biologici cu ajutorul internetului EXCLUSIV

Dimensiune font:

| 21-04-2017 12:23

* „Vă rog, ajutaţi-mă să-mi găsesc sora” sau „Vă rog, vreau să-mi cunosc familia biologică. Ajutaţi-mă”, sunt doar două mesaje postate pe un grup de pe Facebook unde se pot citi poveşti emoţionate de viaţă * tineri sau adulţi, adoptaţi la începutul anilor 1990 sau şi mai târziu de către cetăţeni străini, îşi doresc să-i cunoască pe cei care le-au dat viaţă

Un proiect plecat de la ideea Ilenei Cunniffe Băiescu, o româncă din Buzău stabilită de 19 ani în Irlanda, a făcut ca mulţi tineri sau adulţi adoptaţi peste hotare să-şi cunoască familia biologică. În urmă cu doi ani ea a lansat pagina de Facebook ,,The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României”. Pe pagină sunt foarte multe poveşti impresionante şi, ceea ce este cel mai îmbucurător, este finalizarea pozitivă a demersului. Şi ce nu au putut face autorităţile, neavând voie să se implice, adopţiile fiind protejate, au făcut reţelele de socializare.

Mesaj din Nebraska şi Danemarca

Demersul este posibil doar dacă tinerii sau adulţii îşi caută familiile şi pot obţine indicii în găsirea lor. „M-am născut în Botoşani pe 22 septembrie 1992 şi în jurul vârstei de 3 ani am fost adoptat de cea mai minunată familie din Danemarca. Potrivit documentelor mele de adopţie, am fost lăsat în orfelinat imediat după naştere, orfelinatul numindu-se Leagănul de copii numărul 2, Botoşani. Numele meu la naştere a fost Costel Manolache. Aş vrea să o găsesc pe mama mea biologică, Nicoleta Manolache”, a scris Costel. „Mi-ar plăcea să ştiu cine este şi cum este, dacă a mai avut alţi copii după mine. Am fost probabil primul său copil, deoarece m-a avut la vârsta de 18 ani. Găsirea familiei mele biologice ar fi un vis care devine realitate. Întotdeauna am vrut să îmi ştiu trecutul, să îmi ştiu rădăcinile”, a continuat, pe Facebook, Jacob Costel Wied Hatting. Cazul lui a fost unul fericit, el reuşind să-şi găsească mama, cu care are o corespondenţă frumoasă. „Mi-am găsit mama mea biologică şi sunt în contact cu ea în fiecare zi. Sunt foarte bucuros. Eu sunt foarte fericit în Danemarca. Fac studii la universitate şi am o familie bună. Nu am vizitat încă România, dar vreau să fac acest lucru”, a spus Costel.

Gabriela Dănuţa Tudosa s-a născut la Suceava pe 23 octombrie 1997. La vârsta de un an viaţa ei s-a schimbat pentru totdeauna: Gabriela a fost adoptată în Nebraska (SUA) de către o familie care a crescut-o cu drag. Nu demult, tânăra şi-a dorit să o cunoască pe femeia care i-a dat viaţă. „Mama mea biologică se numea Alina Tudosa. Cred că am fost primul ei copil. Mai ştiu că locuia cu părinţii ei. Vă rog distribuiţi mesajul pentru găsirea familiei mele”, a fost mesajul tinerei lansat pe Facebook. Şi cum Dumnezeu lucrează prin oameni, Gabriela a reuşit să afle şi detalii despre mama ei.

Rugămintea din Spania

Există şi cazuri de români stabiliţi în străinătate care îşi caută familiile adoptive din România. Cristian Cristea, un tânăr de 28 ani, stabilit în Spania, îşi caută familia biologică în Vaslui. A fost abandonat la naştere, ajungând într-un „leagăn de copii” din Bucureşti, iar ulterior a fost adoptat de o familie din Mizil. Datorită familiei, a beneficiat de o educaţie bună, studii universitare. De doi ani, îşi caută rudele biologice. El este doar unul dintre cele patru cazuri care anul trecut s-au adresat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului Vaslui pentru a-şi găsi părinţii şi fraţii. Nu ştie decât că pe părinţii săi biologici îi cheamă Elena Tudor şi Ion Tudor. „Din câte am înţeles, mama naturală a decedat în acea perioadă (după naştere – n.r.), tatăl, fiind în vârstă, nu m-a putut ţine şi m-a dat spre adopţie. Aşa am ajuns la familia unde sunt acum, o familie incredibilă, care mi-a arătat obiective în viaţă, m-a educat şi mi-a oferit tot ce era mai bun în această lume, dragoste şi educaţie”, a scris Cristian pe Facebook. Cercetările sale nu prea au avut succes şi ar avea nevoie de sprijin. „Din ce mi-a povestit mama adoptivă, suntem mai mulţi fraţi. Eu am crescut singur şi toată viaţa mi-am dorit fraţi. Cea mai mică informaţie posibilă mi-ar fi de ajutor”, a mai spus Cristian. În grupul ,,The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României“ sunt persoane din toate judeţele ţării. Până acum au fost 400 de cereri de sprijin, din care au fost rezolvate 196. Majoritatea copiilor, actualmente tineri sau adulţi, au fost adoptaţi de persoane din SUA, Canada, Australia şi ţările europene.