„Căutăm armonia așa cum căutăm provocarea. Lumina dansează, culorile cântă, scenografia spațiilor generează mișcări de tensiune vizuală”

 Dialog cu Silvia Pintilie, designer de interior și artist mural, creator de spații dedicate oamenilor generatori de idei

Unul dintre aspectele esențiale ale artei este capacitatea de a comunica fără cuvinte. O pictură, o piesă muzicală sau o sculptură pot transmite emoții și trăiri într-un mod care depășește granițele limbajului verbal. Într-o lume în care comunicarea s-a transformat adesea într-un schimb rapid de mesaje și informații, arta ne amintește de profunzimea și complexitatea experienței umane.

Arta ne învață să privim lumea dintr-o perspectivă nouă. Ne încurajează să explorăm și să ne descoperim pe noi înșine, să ne punem întrebări și să căutăm răspunsuri. Prin intermediul artei, putem călători în timp și spațiu, să ne plimbăm prin grădinile sufletului uman și să contemplăm misterul existenței.

Dar poate cea mai importantă contribuție a artei în viața fiecăruia dintre noi este aceea de a ne conecta. Arta ne unește ca oameni, depășind diferențele de limbă, cultură și experiență. Ne aduce împreună în fața unei opere de artă și ne permite să împărtășim și să simțim emoții comune. Într-o lume adesea divizată, arta are puterea de a construi punți între inimi și de a ne aminti că suntem parte dintr-o comunitate globală. Despre toate acestea am discutat cu Silvia Pintilie, designer de interior și artist mural.

- Ce te-a inspirat să alegi calea designului interior și arta murală?

  -  Am avut șansa de a mă naște într-o familie iubitoare de frumos în toate formele sale, care mi-a deschis calea către artă și totodată mi-a asigurat libertatea necesară explorării potențialului creativ dincolo de pasiune. Designul interior a venit ca o extensie ancorată în realitatea anilor 2008, când am terminat facultatea și mi-am dorit un context mai personal de dezvoltare, un cadru în care să pot demara o afacere bazată pe inovație vizuală și care să îmbine sursele mele de inspirație: arta și arhitectura.

Formarea mea ca muralist m-a ajutat să analizez spațiile din perspectivă spaƫială, masterul în Arta Publică m-a motivat să găsesc forme de expresie contemporane, ancorate într-o artă care să provoace întrebări și să invite la răspunsuri din afara sferei formale, iar masterul în Filosofie Aplicată și Management Cultural a avut o contribuție importantă în direcția validării ideilor în context social.

- Cum îți integrezi creațiile artistice în proiectele tale de design interior?

  - Dincolo de integrarea picturilor murale, care de multe ori sunt imagini generate în raport cu spațiul, cred că arta mea transpare din multe direcții: studiul luminii, al cromaticii, îmbinarea texturilor, simțul formelor și capacitatea lor de a da sens și identitate unui loc și nu în ultimul rând, o tușă de entuziasm care survine din pasiunea și curiozitatea vie a unui artist.

- Care sunt principalele influențe artistice și estetice în munca ta?

  - Am început pictura încă de foarte mică cu prof. Zamfira Bârzu, o personalitate a artei ieșene, de la care am avut șansa să învăț foarte mult și care apoi a reprezentat o sursă de inspirație perenă pentru mine. Demersurile Zamfirei au fost continuate în școala de didactica artistică impecabilă a prof. Liliana Gonceariuc, urmând ca în facultate să am șansa mentoratului prof. Ion Stendl, o somitate în domeniul artei monumentale românești. Am făcut această contextualizare pentru ca în munca mea, recunoștința ocupă un rol semnificativ. Întorcându-ne la influențe, în profesia mea sunt tributară arhitecturii și design-ului secolului XX, fie că vorbim despre epoca Bauhaus sau figuri emblematice ale arhitecturii, cum sunt Le Corbusier, inițiatorul Purismului, la care admir demersul neobosit către identificarea de soluții pentru îmbunătățirea condițiilor de trai pentru rezidenții orașelor aglomerate, sau Charles și Ray Eames, care au adus contribuții istorice semnificative la dezvoltarea arhitecturii și a mobilierului modern. Dintre figurile emblematice contemporane, îl admir pe Thomas Heatherwick, designer englez cu lucrări iconice în arhitectură și arte vizuale, un geniu al generației sale, de la care rețin orientarea spre inovație, studiul culturii și al practicilor locale, demersurile vizuale experimentale și totodată, investigarea la diferite scări a potențialului materialelor, cu focus pe capacitățile tridimensionale ale acestora. 

„Să ai în față oameni cu păreri, în locul unei pânze sau a unui perete, a fost inițial cea mai mare provocare”

- Cum te diferențiezi în industrie având o formație atât de diversă în arte decorative, design și artă murală?

- Privind partea plină a paharului, șansa artistului contemporan este că mijloacele de expresie sunt diverse și accesibile, iar oportunitatea de a se valida ține atât de talent și organizare, cât și de aspecte conexe: intuiție, comunicare, poziționare strategică, anticipare, control al resurselor și informațiilor. Suntem mulți, suntem în diferite stadii de evoluție, dar avem un punct comun: primim o temă de proiectare și ne asigurăm că proiectul să fie implementat cu succes. Diferența o face conceptul creativ, pe care încerc să îl fundamentez cât mai bine și care este „firul roșu” al întregului proiect, experiența de lucru, situațiile la care am fost expusă și din care am învățat, medierea (problem-solving-ul) dinamica și un dram de simt ludic care îmi spune că soluțiile bune sunt uneori în afara „cutiei”, iar lămâia poate fi pictată în loc să fie stoarsă (When life gives you lemons..)

- Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat în construirea și dezvoltarea propriei afaceri în domeniul designului interior?

- Ca orice „creativ” fără studii în business, probabil cea mai mare provocare a fost adaptarea la contextul formal. Din fericire, am șansa unei echipe extraordinare, împreună cu care învăț în fiecare zi, iar trecerea prin „meandrele” unei afaceri în domeniul designului e facilitată din multe direcții de profesioniști, fie că vorbim de designeri, arhitecți, contabil și alți colaboratori. Să ai în față oameni cu păreri, în locul unei pânze sau a unui perete, a fost inițial cea mai mare provocare, dar care mi-a adus o motivație consistentă de a mă dezvolta în direcția comunicării eficiente, a găsirii de resurse și a asimilării (mai) detașate a provocărilor.

- Cum îți menții pasiunea și creativitatea într-un mediu atât de competitiv și solicitant?

  - Curiozitatea și entuziasmul sunt două dintre atuurile de care mă bucur încă de la început. Am șansa să mă implic în proiecte inovative, care schimbă de multe ori modul de lucru, de locuire sau de colaborare, influențând semnificativ practicile curente din viața beneficiarilor mei. Acest aspect mă validează considerabil și mă conduc către identificarea de soluții noi, de a găsi noi căi de comunicare și pragmatic vorbind, de a mă adapta în mod creativ la bugetele care sunt limitate, de multe ori.

Pentru că pasiunea trebuie alimentată constant, mă bazez pe expunerea la medii ofertante din punct de vedere vizual și imaginativ: fie că sunt vizite de lucru, expoziții, călătorii sau cărți din diverse domenii. Acestea creează o punte între existența de zi cu zi, cu multiplele ei provocări, și lumea mea interioară, mereu gata să umple pagini cu schițe sau camere cu gânduri către o existență mai bună.

„Designul interior este artă care în contemporaneitate trece de granițele identității strict decorative” 

- Cum crezi că evoluează rolul artei în designul interior și cum te adaptezi la aceste schimbări?

 - Din fericire, designul interior este în multe feluri o artă care în contemporaneitate trece de granițele identității strict decorative. Nu mai vorbim doar despre integrarea pieselor de artă vizuală, ci de comunicarea lor cu mediul. Căutăm armonia așa cum căutăm provocarea, studierea percepției, chiar muzicalitatea unui spațiu. Urmărim ergonomia la fel de mult cum urmărim conlucrarea texturilor, amenajăm la fel de mult faimoase „colțuri instagramabile” și „colțuri de introspecție”, spații de regăsire și de re-echilibrare. Lumina dansează, culorile cântă, scenografia spațiilor generează mișcări de tensiune vizuală, urmată de relaxare care pentru fiecare individ are valențe diferite.

- Care sunt proiectele tale preferate până acum și de ce?

- Povestesc cu plăcere despre proiectele în care reușesc să aduc, cât de puțin, o schimbare de paradigmă. În țară, am fost printre primii designeri care au privit proiectarea de birouri dintr-o perspectiva post-pandemică și, cu șansa unor beneficiari deschiși, am reușit să implementez concepte pentru spații noi - săli de inovație, de lucru colaborativ în contexte informale, amenajări care au în centru omul generator de idei, în detrimentul omului generator de beneficii financiare.

Apoi, mă motivează mult proiectele din sfera medicală privată sau chiar de stat, în care pun pacientul în centrul preocupărilor mele și încerc să proiectez o experiență pozitivă și empatică. Sunt convinsă că în România atât personalul medical, cât și pacienții merită spații confortabile, în care accesibilitatea este un fapt pre-existent și nu un lux, spații luminoase și calde, adaptate și personalizate în funcție de specialitate și vârstă destinatarilor.

- Cum crezi că influențează cultura și experiențele tale personale munca ta în design interior?

  - În existența și profesie, caut mereu echilibrul și încerc să „valsez” prin provocările zilnice. Faptul că am o formare pluri-disciplinară m-a ajutat mereu să privesc o temă din mai multe perspective, să îmbin referențialul cultural al beneficiarilor cu cel social și cu ceea ce ei doresc să „transmită” prin amenajare. Mă expun constant la diverse experiențe tocmai din dorința de a îmi păstra o oarecare efervescență în gândire, de a căuta soluții și de a anticipa probleme, tocmai pentru a facilita o utilizare optimă a spațiilor, odată ce acestea au fost predate.

- Ce te motivează cel mai mult în munca ta de designer de interior și artist?

 -  Cred că orice profesionist, în orice stadiu al carierei, se bucură când eforturile îi sunt valorizate și totodată validate. Mă bucur mult când aud că oamenilor le este bine în spațiile proiectate de mine, așa cum mă bucur și când o lucrare de artă vizuală ieșită din mâinile mele inițiază discuții care trec dincolo de binarul frumos/urât. De asemenea, mă motivează lucrul în echipe, mai ales inter-disciplinare, pentru că învățarea, fie ea activă sau pasivă, ne face să creștem profesional și personal și ne ajută să acumulăm enorm de la ceilalți.

- Cine este Silvia Pintilie? Ce te-a atras la organizația Inner Wheel?

 - Silvia Pintilie e o femeie cu multe idei, care ar vrea să creeze mult și să ajute și mai mult. Suflet de artist, mâna de fier sau catifea, depinde de context, minte analitică pe termen scurt, cu serioase alunecări în imaginar pe termen lung. Detaliez de la firul ierbii și proiectez „din spaƫiu”. La IW mă atrage, în primul rând, echipa. Sunt doamne extraordinare de la care învăț și cărora îmi doresc să le dăruiesc din spiritul meu creativ și energic. Cred cu fermitate că pot participa activ în proiecte care fac viața mai ușoară, deschid minți și croiesc drumuri noi. IW este un incubator de fapte bune, iar legăturile formate și felul în care ne susținem și motivăm reciproc mă fac să sper că împreună vom putea fi un vector pentru multe schimbări în bine.

A consemnat Maura ANGHEL