„În lumea afacerilor încă domină bărbații pentru că sunt mai puțin afectați de emoții”

 Dialog cu economistul Mihaela Amariei, expertul care se poate ocupa de o afacere „de la botez până la înmormântare”

Este greu de crezut că o femeie se poate descurca zilnic cu trei joburi și totuși Mihaela Amariei o face cu succes. Am stat de vorbă cu ea despre provocările acestei lumi noi, în care o meserie nu mai este de ajuns, ci implică mereu o „upgradare”.

- Ce te-a inspirat să urmezi calea în contabilitate și insolvență? Există o poveste personală sau o experiență care te-a motivat în această direcție?

- Mi-ar fi plăcut să îmi aleg meseria în perioada asta, când există o multitudine de opțiuni care se potrivesc aproape perfect aptitudinilor și inclinațiilor unei persoane. Dar a trebuit să aleg într-o perioadă în care paleta de opțiuni era extrem de restrânsă și singurele exemple pe care le aveai erau cele din jurul tău. Cumva am ales prin eliminare: eram mult prea sensibilă pentru a fi medică, mult prea visătoare pentru a fi ingineră. Între o mamă directoare de școală și dascăl prin excelență și un tată economist și destul de boem am ales meseria tatălui. Așa că mai întâi am devenit economistă. Și n-am știut să fac alegerea care acum mi se pare cea mai potrivită pentru mine: dreptul. Am corectat mai târziu, cu studii de drept fiscal.

Profesionistul care am devenit acum, după multe căutări și un parcurs educațional lung (și simt că încă neterminat) se definește ca fiind „suport pentru business”. Sunt expert contabil, manager, lichidator judiciar și consultant în proiecte europene. Pentru fiecare dintre aceste profesii am dedicat niște ani de studiu, pe care i-am întregit apoi cu niște ani de experiență. Uneori mă amuz și spun că mă pot ocupa de o afacere „de la botez până la înmormântare”. Adică pot ajuta din faza inițială a conturării unei idei de business (prin plan de afaceri, consultanță), până în faza de creștere și consolidare (prin servicii contabile, analiză managerială, accesare și implementare proiecte europene) și până la nedoritul final al afacerii (prin dizolvarea și lichidarea firmei).

Am o societate prin intermediul căreia, împreună cu colaboratorii mei, oferim servicii de consultanță, contabilitate, management și scriere și implementare proiecte europene și un cabinet prin intermediul căruia îmi desfășor activitatea de lichidator judiciar și cea de expert contabil judiciar.

- Cum ai reușit să depășești provocările specifice pe care le-ai întâmpinat ca femeie în acest domeniu? Există momente sau situații care te-au pus la încercare și cum ai gestionat aceste situații?

- Dacă mă refer la contabilitate aș spune că evoluăm într-o lume formată în proporție de 80% din femei; poate pentru că este o meserie pentru care îți trebuie răbdare, atenție la detalii…și multă anduranță. Aici provocarea cea mai mare a fost cea legată de percepția asupra profesiei contabile și nu cea asupra genului. Știți că primul cuvânt pe care îl aleg oamenii referitor la profesia contabilă este „plictisitor”? Mai urmează o serie de cuvinte precum „anost”, „răul necesar”. Frustrarea mea cea mai mare legată de această latură a activității mele este faptul că cea mai mare parte a antreprenorilor care activează în mediul de afaceri nu cunosc rolul și importanța unui profesionist contabil. Cel mai des percepția este aceea că este omul care așază în ordine hârtiile aduse în plic sau sacoșă și îți dă vești proaste despre impozitele și taxele pe care trebuie să le plătești. În realitate ar trebui să fie omul care să te ajute să iei cele mai bune decizii de business și aliatul tău de încredere într-un mediu economic dinamic și deseori instabil.

- Cum vezi relația cu clienții?

- În relația cu clientul cred că este esențial să îi oferi informații care să îl ajute să ia deciziile cele mai bune și să îi explici riscurile la care se supune; pentru unii dintre ei, dornici să înțeleagă, poți să faci analiză managerială iar pentru alții, la început de drum, trebuie să fii educator în administrarea afacerii. Și nu în ultimul rând trebuie să fii interpret în relația cu fiscalitatea, care în România este într-o continuă schimbare și ale cărei prevederi sunt adesea de neînțeles chiar și pentru specialiști. Asta se traduce pentru noi în multe ore de studiu și interpretare a legilor și multe nopți nedormite în preajma perioadelor de raportare. Viața unui contabil este guvernată de ziua de 25, în care se depun declarațiile lunare la către fisc; e un reper intangibil în jurul căruia gravitează orice altă problemă profesională sau personală.

Orice greșeală la care antreprenorul o face ajunge la noi și cumva, în măsura în care este posibil, trebuie rezolvată; în spatele unei soluții pe care o dai sunt uneori zeci de ore de muncă și studiu. Un antreprenor neinformat și needucat pentru business ne îngreunează și mai mult misiunea. Și tot această lipsă de educație antreprenorială îl face să nu înțeleagă importanța muncii pe care o face un contabil și faptul că munca acestuia trebuie remunerată în mod adecvat.

În fiecare zi din existența mea în această profesie mă lupt să schimb percepția clienților și mă lupt să le câștig încrederea și respectul pentru ceea ce sunt și mai ales pentru ceea ce pot să le ofer. Iar ei trebuie să mă facă să cred în viziunea lor de business ca să pot lupta în fiecare zi alături de ei, cu toate cunoștințele și cu toată dedicarea mea.

- Care sunt pasiunile tale în afara domeniului contabilității și insolvenței? Cum îți găsești echilibrul între viața profesională și cea personală?

- Iubesc arta, iubesc călătoriile și mai presus de toate iubesc oamenii. Încetul cu încetul, munca a erodat profund granițele spațiului personal și a trebuit să renunț la mare parte din bucuria călătoriilor; mi-au mai rămas unele, mai scurte, în care cel mai adresea alerg în aceleiași locuri cunoscute și foarte iubite pentru că știu că acolo găsesc tot ceea ce mă împlinește. Leacul meu universal pentru toate se numește Italia (boala de familie, tratată intens în perioada în care am manageriat o fabrică italiană de încălțăminte) și orice minut pe care îl petrec acolo e bucurie în stare pură; pictura, sculptura, arhitectura, muzica…sunt toate acolo într-un mélange minunat care mă hrănește și mă bucură. Ascult muzică mereu, orice gen de muzică care este armonioasă și melodioasă, însă sunt pasionată în mod special de muzica clasică și de operă și îmi găsesc bucuria în spectacolele minunate ale Operei din Iași; când timpul îmi permite mai alerg și la București, Cluj sau prin Europa ca să ascult un spectacol sau un solist care îmi place. Citesc cu nesaț, aproape orice; am învățat să citesc relativ repede și la 4 ani deja devoram cărțile din bibliotecă. Într-o vreme în care lumea nu avea alte ferestre decât cărțile, mi-am luat din ele tot ceea ce îmi era esențial ca să mă formeze. Când nu am timp pentru altceva mă încarc de la oameni din jurul meu; un zâmbet și un salut dimineața, cu vecinii din clădirea în care am birourile, o cafea sau un pahar de vin și multe povești cu prietenii îmi dau starea de bine care mă ajută să merg mai departe.

Cât despre echilibru aș spune că e un cuvânt care mi-e tare drag și că sunt într-o continuă căutare a lui. L-aș completa cu armonia și simetria. Sunt esențiale pentru omul care sunt și care se definea cândva ca o combinație puțin armonioasă între o Nocturnă de Chopin și o Fugă de Bach. Acum m-aș defini ca o romantică al cărei este creier analitic și are o mare capacitate de sinteză. Și ca un om iubitor de educație, bun simț și justă măsură în toate.

„ Dacă vorbim despre afaceri, stereotipul clasic este acela că o femeie nu este îndeajuns de puternică”

- Ai întâlnit vreo formă de discriminare sau stereotipuri legate de gen în cariera ta? Cum ai gestionat astfel de situații și ce crezi că poate fi făcut pentru a combate discriminarea de gen în locul de muncă?

- Trebuie să recunosc că nu simt discriminarea de gen în profesiile pe care le practic. Sunt o femeie care se percepe și se poziționează instinctiv în situația de egalitate profesională de gen. O parte din această atitudine se datorează exemplului din familie și educației primite și o altă parte înțelegerii clare a faptului că suntem complementari egali: avem seturi de abilități diferite însă balanța nu încline niciodată în favoarea unui gen sau a altuia.

Activez în sfera businessului, prin cumulul de profesii pe care le practic și aș spune mai degrabă că aici putem vorbi de diferența de nuanță între genuri. Aș spune că avem focusuri diferite: bărbații sunt mai degrabă orientați spre creștere rapidă pe mai multe fronturi simultan, pe când femeile preferă să se asigure că există o bază solidă, consolidată și pun focusul pe lucrurile importante. Stereotipurile sociale sunt dificil de gestionat atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Dacă vorbim despre afaceri, stereotipul clasic este acela că o femeie nu este îndeajuns de puternică (fizic și emoțional) și nu are îndeajuns de multă autoritate încât să conducă un business important. În lumea afacerilor încă domină bărbații pentru că sunt mai puțin afectați de emoții și deseori mai raționali decât femeile (și acesta poate fi un stereotip). Încă putem spune că femeile au un grad de încredere în sine ușor mai scăzut și că reacționează emoțional mai puternic însă vad că generatiile care vin vor schimba esențial harta sexelor în domeniul businessului. Particular în domeniul contabilității cred că mai degrabă bărbații se pot plânge de stereotipuri de gen; contabilitatea este un domeniu în care se lucrează cu un volum mare de documente, ceea ce impune să ai ochi bun pentru detalii, să fii ordonat, metodic, repetitiv și să ai multă răbdare. Par calități mai degrabă feminine, menite să descurajeze puțin bărbații din profesie.

- Ești și cenzorul Clubului Inner Wheel Iași, o structură dedicată carității. Cum a început colaborarea?

- „Nici un om din lume nu-i doar un ostrov, stingher și de sine stătător” spunea John Donne. Suntem cu toții legați prin mii de fire invizibile așa că mi se pare imposibil să fii bine dacă aproapele tău nu e bine. Bucuria altor oameni îmi aduce bucurie. Doar că viața e foarte agitată, zilele, anotimpurile și anii trec cu o viteză incredibilă și dorința noastră personală de a face bine, atunci când ești de unul singur, nu reușește întotdeauna să se concretizeze în acțiuni relevante. O prietenă dragă a venit cu inițiativa de a strânge un grup de femei cu aceleași valori și mai ales cu aceeași dorință de a ajuta acolo unde este nevoie și așa am constituit împreună Inner Wheel. Aici avem puterea lui „împreună”. Împreună am început să aducem zâmbete pe niște chipuri și aștept cu nerăbdare să număr zâmbetele pe care o să le aducem prin proiectele noastre pentru seniori sau cele de educație.

A consemnat Maura ANGHEL

Caseta 1

„Simt că nu am terminat încă de studiat; în ultima vreme mă pasionează perspectiva de a aprofunda o specializare nouă din domeniul contabilității care se numește contabilitate criminalistică. Cifrele spun mereu o poveste și mie îmi place să identific povestea pe care o spun ele și mai ales povestea pe care vor să o ascundă. Și îmi mai doresc timp să pot fi mai prezentă și mai implicată în cele 2 organizații din mediul de afaceri în care sunt membră, ambele făcând lucruri absolut minunate pentru comunitatea de afaceri din Iași și din România: una dintre ele este Organizația Femeilor de Afaceri din România iar cealaltă este Afaceri.ro, unde mai nou am devenit vicepreședinte. Pe plan personal îmi doresc mai mult timp pe care să-l petrec cu oamenii dragi. Și-mi doresc timp să privesc cerul și să timp să privesc înăuntrul meu, cu răbdare și înțelegere pentru omul care sunt” – Mihaela Amariei