Adevărul din spatele distrugerii RAFO Oneşti

Angajaţii societăţii RAFO Oneşti au primit, săptămâna trecută, lovitura de graţie * acţionarul majoritar Iacov Goldovsky i-a anunţat că va declanşa procedura falimentului * decizia va fi transmisă şi membrilor Adunării Generale a Acţionarilor, care va avea loc pe 20 aprilie * în timp ce salariaţii aşteaptă cu inima la gură vreo veste care le-ar putea îmbunătăţi viaţa, oamenii care au făcut posibil acest dezastru îşi văd liniştiţi de afacerile * potrivit unei anchete RISE Project, responsabil ar fi Benjamin Steinmetz, unul dintre cei mai puternici afacerişti din lume * ţepele trase de el au dus la colapsul rafinăriei din Oneşti * povestea are legătură cu dosarul Panama, în care sunt implicaţi oameni politici, şefi de state, afacerişti cu nume sonore, vedete internaţionale 

În urmă cu trei săptămâni, procurorii români au emis un mandat de arestare pe numele magnatului israelian Benjamin Steinmetz. Stabilit în Elveţia, el este acuzat alături de alţi asociaţi de afaceri şi de prinţul Paul de România, într-un dosar cu retrocedări ilegale de terenuri. Omul de afaceri este cunoscut în România şi pentru implicarea în scandalul Roşia Montană, printr-una dintre companiile sale, BSG Resources (BSGR). RISE Project a descoperit documente care arată că firma a jucat un rol important în afacerile ţesute în jurul rafinăriilor RAFO Oneşti şi Dărmăneşti, a căror distrugere a lăsat pe drumuri mii de oameni.
La Oneşti mai sunt aproape 400 de angajaţi, aflaţi în grevă, iar de opt ani nu s-a mai făcut niciun fel de producţie. La Dărmăneşti praful s-a aşternut demult pe rafinăria care odată scotea cel mai bun cocs acicular de petrol din Europa, folosit în producerea de electrozi. La început erau vreo 1.200 de oameni la rafinărie. „Sfârşitul întreprinderii a fost anunţat încă din ‘92. Atunci au venit cei de la compania Bechtel să facă un studiu în petro-chimia românească şi au decretat că «rafinăriile mici n-au viitor, nu vă faceţi iluzii»”, îşi aminteşte Ovidiu Ţuştiu, unul dintre foştii ingineri ai rafinăriei, citat de RISE Project.

Cum se dau ţepe internaţionale
Semnele dezastrului au apărut la Dărmăneşti şi la RAFO la începutul anului 2000, când a demarat privatizarea celor două companii petrochimice. Rafinăriile au trecut prin mâinile multor proprietari, ascunşi în spatele unor firme de tip offshore din Marea Britanie, Portugalia, Insulele Virgine Britanice, Delaware sau Cipru. Primul stăpân al RAFO a fost Corneliu Iacobov, fost politician PSD, aflat după gratii pentru nenorocirile produse rafinăriei. El a fost condamnat să plătească 19 milioane de lei către RAFO însă nu este clar dacă rafinăria a recuperat această sumă. Au urmat ca patroni Marian Iancu, fostul proprietar al echipei de fotbal Poli Timişoara, şi Ovidiu Tender, controversat om de afaceri, legat şi el de afacerea Roşia Montană, la fel ca Benjamin Steinmetz. Şi Iancu şi Tender sunt acum la puşcărie pentru devalizarea rafinăriei din Oneşti, cea mai mare din Moldova.
Iancu a folosit pentru a prelua RAFO inclusiv o firmă înfiinţată de Vasile Frank Timiş, iniţiatorul proiectului Roşia Montană. Iancu a vândut, la mijlocul anilor 2000, pe când era în arestul Poliţiei Capitalei, majoritatea acţiunilor RAFO către un consorţiu de firme reprezentate de Uri Bider, un misterios investitor israelian din Ucraina. El era interfaţa unui grup de firme cu acţionari ascunşi care a condus RAFO în următorii ani. În noiembrie 2003, BSG Resources, firma lui Steinmetz, a activat o corporaţie în Cipru numită Raglam Overseas Ltd şi i-a dat lui Uri Bider împuternicire pentru finalizarea unei afaceri în Ucraina. Raglam a devenit acţionar la RAFO, iar Uri Bider a negociat afacerile rafinăriei oneştene cu reprezentanţi ai statului român. Tot Uri Bider şi Raglam au jucat un rol important şi la rafinăria Dărmăneşti pe care Raglam a preluat-o prin intermediul firmei Expanet Trading SRL, la care deţinea tot capitalul social.
„M-am întâlnit prima oară cu Bider când era Iancu arestat, parcă în 14 februarie 2005… El era şi reprezentantul lui Michael Cherney. Când am plecat, prin noiembrie 2006 am lăsat peste 31 de milioane de dolari în conturile RAFO. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat însă nu au mai vrut să investească. M-au pus să iau nişte echipamente vechi, practic fier vechi din Ucraina, nişte echipament pentru rafinare între care şi coloane de distilare şi nu am vrut”, a declarat, pentru RISE Project, Marin Anton, managerul general al RAFO la mijlocul anilor 2000, acum deputat UNPR. Michael Cherney este un controversat om de afaceri născut în 1952 în Uzbekistan, în fosta Uniune Sovietică. Cât despre Steinmetz, actualul deputat ne-a spus că l-a întâlnit de vreo două ori, dar că nu a ştiut că a fost implicat la RAFO.

Intră în scenă Iacov Goldovsky
Şmenurile nu s-au oprit la Uri Bider. O altă structură de firme obscură şi complicată a preluat rafinăria şi a început demersurile pentru vânzarea instalaţiilor la fier vechi, dar nu înainte de a gaja acţiunile RAFO pentru mai mult de 100 de milioane de euro.
Noua schemă de proprietate îl avea în centru pe rusul Iacov Goldovsky, a cărui companie din Viena, Petrochemical Holding, a amanetat acţiunile RAFO la una dintre cele mai mari bănci ruseşti, VTB, dirijată direct de oamenii Kremlinului şi supusă sancţiunilor internaţionale. Practic, Goldovsky a împrumutat bani în Rusia ca să-şi extindă afacerile la el acasă, garantând cu bunurile RAFO plata datoriei de peste 150 de milioane de euro. Operaţiunea a avut loc în 2011 şi a fost punctul culminant în distrugerea rafinăriei.
Între timp, oamenii îşi aşteaptă bruma de salarii restante. „Măsura anunţată este una paralizantă. Bănuiam că se poate lua o astfel de măsură, dar acum este realitate. Prin urmare, cred că nu mai are rost să ne mai ducem nicăieri pentru a mai cauta soluţii de redresare”, a spus Ion Marian, liderul Sindicatului „Rafinorul”. Angajaţii se vor înscrie la masa credală şi îşi vor solicita drepturile restante, dar mai mult nu pot face.

Citeşte şi: Protest la RAFO Oneşti

Dan CONSTANTINESCU

Matrapazlâcurile au ieşit la iveală în urma unor scurgeri masive de documente din mai multe zone offshore, care au expus secretele financiare ale unor lideri mondiali, corporaţii internaţionale şi afacerişti controversaţi ale căror activităţi au ruinat viaţa a sute de milioane de oameni. International Consortium of Investigative Journalists şi publicaţia germană Süddeutsche Zeitung (care a primit informaţiile de la o sursă anonimă) au cooperat cu jurnalişti din peste 100 de organizaţii media din întreaga lume. RISE Project este partenerul pentru România al proiectului de investigaţie global PanamaPapers.