Agricultura, între competitivitatea cu piaţa europeană şi minusurile din sistem
Dimensiune font:
Interviu cu Vasile Pop Silaghi, unul dintre cei mai cunoscuţi fermieri din judeţul Neamţ
Subvenţiile în agricultură, lipsa unor programe bine puse la punct care să aibă şi finalitate, competitivitatea nu întotdeauna corectă cu ceilalţi fermieri europeni, sistemul de plăţi desfăşurat de APIA, dar şi educaţia consumatorului, seceta şi ploile abundente, toate acestea reprezintă offurile actuale ale agricultorului român, care din păcate nu merge pas la pas cu cel din Uniunea Europeană, dar se încăpăţânează să producă mai puţin, dar bun şi să vândă pe o piaţa suprasaturată de importuri. Despre toate acestea, am discutat cu unul dintre cei mai cunoscuţi fermieri nemţeni, Vasile Pop Silaghi. Un specialist, care cunoaşte şi ce înseamnă recordul la hectar, dar şi greutăţile de zi cu zi din acest domeniu strategic de importanţă naţională.
- Haosul declaraţiilor de la Ministerul Agriculturii privind subvenţiile pe suprafaţa cultivată a ridicat multe semne de întrebare fermierilor. Care este situaţia acum, în teritoriu?
- S-a promis şi s-a dat drumul. E totuşi un pas! 384.000 de fermieri îşi aşteaptă plăţile de la APIA, subvenţiile. În mod real, aceste plăţi nu se pot face în acelaşi timp, ci treptat. E adevărat că nu s-a discutat de suprafaţa pentru care s-a plătit. Nici noi nu am primit încă banii, dar se pare... că plăţile sunt în curs.
- Când vine vorba de aceste subvenţii, sumele nu ar trebui să vină la un anumit moment, aşa cum se întâmplă în alte state europene? De ce la noi sunt întârzieri şi alţi fermieri europeni nu au dureri de cap când vine vorba de ajutorul financiar de la stat?
- Poate că am o părere diferină. Faptul că s-a promis şi se derulează un 70% din subvenţie pe 2017, pe 2018 în curs, e totuşi un pas înainte. În anii trecuţi, se încasau banii din anul precedent, cu întârziere de un an şi poate chiar mai mult de un an. E bine, strict teoretic! Că discuţia cu cei 23 euro pe hectar din restanţe de plată este o altă poveste, care se ştie cum a fost interpretată şi care de fapt a fost o laudă a ministrului Petre Daea, că de fapt e mult mai puţin. Dar, de ce am un punct de vedere diferit faţă de subvenţii? La noi, subvenţia ne strică pe undeva piaţa deoarece un comerciant, un cumpărător de produse agricole, un dealer îşi face întotdeauna un preţ de cost. Îmi calculează mie, fermierul, un preţ de cost şi în venituri îmi include subvenţia, pe care el o cunoaşte. El ştie ce subvenţie voi încasa eu. Or, este greşit să judeci un venit încluzând acest ajutor financiar pentru dezvoltarea unei afaceri în agricultură, nu pentru subvenţionarea unui preţ de cost. Practic, un fermier nu ar trebui să aştepte subvenţia ca să înfiinţeze o cultură. Ar trebui să aibă resursa proprie din vânzarea corectă a unui produs, iar subvenţia să fie un plus pentru investiţii, pentru dezvoltare. Din păcate, la noi, preţurile de cost sunt calculate de comerciant, care nu are nici o treabă cu agricultura, ceea ce nu este corect! Şi atunci, eu vând în pierdere. Dacă nu aş avea această subvenţie, indiscutabil aş înregistra pierderi din producţie, la foarte multe culturi şi în foarte mulţi ani. Doar la unul din 5 ani sau una din cinci culturi se înregistrează cu profit real pe costul direct de producţie. Astfel, subvenţia mea este măcinată să îmi acopăr costurile cu unele culturi şi pe unii ani, cum a fost anul acesta.
- S-a ajuns într-un punct în care guvernanţi se laudă cu recorduri europene la diverse culturi. Spre exemplu porumbul. Cât de reale sunt aceste producţii într-o Românie în care materia primă se exportă, iar produsul finit se importă masiv?
- Eu spun că, anul acesta a fost unul critic. Lumea spune, în frunte cu ministrul Petre Daea, că anul a fost excepţional, că am depăşit Franţa la producţia de porumb, pentru prima dată în istorie. În România se cultivă foarte mult prorumb, ceea ce nu este corect! Tot porumbul merge afară, la export şi mai ales foarte ieftin. Noi nu mai avem zootehnie. Or, nu trebuie să ne lăudăm că suntem primii la porumb. De ce nu suntem primii oare la carne? De ce nu suntem primii la oaie? Avem program special şi avem multe programe, dar problema este că nu sunt finalizate.
- Cât de reală şi benefică este competiţia cu piaţa externă?
- Înainte, când nu făceam parte din piaţa Uniunii Europene, în anii de criză când se înregistrau producţii mici, datorită condiţii vitrege, preţul creştea. Or, în foarte multe situaţii, când în ţară era secetă cruntă, noi din zona colinară a Moldovei am avut noroc de nişte condiţii cât de cât bune. Nu am pătimit ca cei din sud sau din estul extrem al Moldovei. Nu se făcea producţie în ţară, însă creştea preţul. Pe undeva, veniturile erau aproximativ egale, uniforme, de la an la an. Ori, acum, cu toate scăderile de producţie şi creşterile de imputuri, preţul, culmea, ori este acelaşi ori scade. Motivul este simplu, concurenţa europeană sau piaţa plină din Comunitatea Europeană şi e firesc să nu te mai poţi bucura de evoluţia preţurilor. Acesta este un paradox. „Nu vă faceţi probleme! Nu aveţi porumb? Avem noi, comunitatea! Nu aveţi porci? Avem noi, comunitatea europeană! Nu vă faceţi probleme, totul e ok!”. Fermierul român este puţin, mai mult, frustrat. Să nu spun furat. De ce? Pentru că subvenţiilor noastre sunt mai mici decât în Franţa, Germania şi Olanda, iar potenţialul tehnologic este mai redus. Potenţialul climatic, condiţiile climatice sunt mai vitrege decât în vestul Europei, unde nu s-a auzit de secetă atât de cruntă ca în Bărăgan sau est. Dacă suntem egali...hai să fim egali în toate.
- Consumatorul român ajuns să fie dependent de piaţa agroalimentară externă?
- Marele consum al României, din păcate de ani şi ani de zile, preponderent este din import, la multe produse. Pe undeva este un fel de bumerang. Noi ne plângem că nu avem preţ la produse, în acelaşi timp ne plângem că aducem din import foarte mult şi destul de ieftin, dar în acelaşi timp ne plângem că nu ne dezvoltăm. Noi nu ne putem dezvolta că s-a rupt un lanţ. Eu dacă vreau să aştept o plus valoare la producţia mea, ar trebui să produc în ferma mea lapte, carne sau preparate din lapte şi carne. Or, se vede în industria agroalimentară, este foarte greu să produci ieftin, de calitate şi contingente mari, pentru că sunt aceste multinaţionale care şi-au creeat o industrie mult mai puţin biologică, mai puţin sănătoasă decât o facem noi. Dar pentru că există presiunea preţului şi consumatorul este tentat să cumpere ochios, frumos ambalat şi foarte ieftin, acesta nu mai gândeşte că al meu cartof, chiar dacă este mai urât un pic şi mai puţin neted este mai sănătos decât cel din Olanda.
- Când credeţi că se va ajunge la o educaţie a consumatorului?
- Nu ştiu când va fi fi...nu văd foarte aproape acest moment, deşi prin întâlnirile care ar trebui să fie şi popularizate faţă de consumator, noi fermierii faţă în faţă cu consumatorul, ai convinge pe români este destul de greu. Şi vă dau un exemplu. Acum 28 de ani, când am fost în Franţa, în curtea unui fermier am văzut mai mulţi saci cu cartofi şi alături o cutie pentru bani. Venea orăşeanul, se oprea pe marginea drumului, cumpara pe alese soiul de cartof dorit, fiecare cu preţul său, îşi cântărea singur şi punea banii în casetă. Nu exista vânzător. Pe mine chestia asta ma impresionat extraordinar. Acum, faceţi un exerciţiu de imaginaţie... dacă vom putea noi vreodată să facem comerţ elegant şi cinstit? Or, dacă nu putem face treaba asta nici consumatorul nu îl putem educa! Unii, foarte puţini, au înţeles fenomenul şi au început să vină direct la fermă şi să culeagă produse curate şi sănătoase.
A consemnat Gianina BUFTEA
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau