Criza economică îi stresează pe nemţeni
Dimensiune font:
Figuri vesele sau triste, concentrate sau apatice, tineri trecători cu mâinile goale, cu telefonul agățat la gât, cu mapa de piele în mână sau bătrâni gârboviți de greutățile vieții cu sacoșa cu pâine și-un iaurt în mână. În soarele dogoritor al verii, pietrenii mișună prin oraș, fiecare cu povestea lui, cu bucurii sau tristeți, având ca numitor comun supraviețuirea.
Criza economică și financiară se simte și pe chipuri, unii o gestionează cu optimism, alții cu mai puțin avânt, dar expresiile ”ne descurcăm noi cumva!” sau ”e din ce în ce mai greu” le auzi ca un lait-motiv pretutindeni în oraș, chiar dacă e vremea vacanțelor.
Tinerii ce abia își finalizează studiile sunt ceva mai optimiști, chiar dacă poate prea mulți dintre absolvenții de liceu nu au șanse să acceadă la studiile universitare, pentru un județ bine cotat la capitolul educație, iar angajarea fără a avea măcar o diplomă de bac și calificări este doar o utopie. ”Mi-am făcut dosar pentru șomaj deja”, ne spune Ramona, proaspătă absolventă a uni liceu de prestigiu, care însă nu crede în posibilitatea de a fi angajată prea curând. ”Între timp încerc să obțin măcar un job pe vară, poate undeva pe litoral, la o terasă, deși e cam târziu. Am înțeles că deja e plin de studenți pe acolo. Noroc că mama și tata încă mă mai pot întreține, altfel… nu știu”.
Flexibilitatea programului de lucru este cerută de tot mai mulți angajatori nemțeni, iar numărul celor care chiar angajează este destul de mic, față de masa mare a șomerilor. Vârstele critice sunt 18-20 de ani și 38-50 de ani, în primul caz pentru că angajatorii nu-și bat capul în multe cazuri cu specializarea la locul de muncă a tinerilor absolvenți, iar la polul opus se situează cei rămași pe dinafară din cauza falimentelor unor firme sau a restructurărilor de personal.
”Am 43 de ani, am lucrat în construcții vreo 10 ani și apoi în textile", se plânge Marian T. 42 de ani. ”N-am avut noroc, m-au dat afară de trei ori până acum. Nu prea cred că voi găsi un serviciu cu o leafă bună, acum când deja încărunțesc. E greu, dar tot cred că ne descurcăm noi cumva. Am doi copii de crescut, iar părinții mei care-s pensionari și-și cumpără medicamente cu sacoșa, mai au acum și grija noastră. Așteptăm zile mai bune. Poate, cine știe, undeva se va mai deschide vreo fabrică și o să se-ndure și de mine vreun patron. La urma urmelor, și mâine e o zi, nu?".
O pensionară își plimbă sacoșa goală alături de o vecină ce cară un căruț de cumpărături, din acela pe două roți. Întrebată cum se descurcă cu pensia, rămâne o clipă pe gânduri, apoi spune, cu reproș în glas: ”Greu, doamnă, tot mai greu! Am muncit o viață și-acu stau și-aștept să-mi dea o rețetă compensată ca pe Sfintele moaște. E mare batjocură ce fac hoții ăștia cu noi, după ce s-au văzut sus, cu ciolanu-n mână. Se aude acu că nu mai sunt bani de pensii. Un vecin mi-a zis că el îmi plătește mie pensia. Eu te car în spate, băbătie! așa mi-a zis, nerușinatul. Nu se gândește că o să îmbătrânească și el și cineva îi va spune la fel. Am ajuns povara copiilor, de-acu? Dar, când am muncit ca roboții prin fabrici cum a fost? Și creșteam copii cu două luni de concediu, nu doi ani, ca acu! Nu mă întrebați nimic. Că sunt sătulă de minciuni”.
Ingrid CIOFOAIA
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau