Dezastruoasa radiografie a monumentelor ieşene

Foarte multe lucrări începute pentru reabilitarea unor monumente, stagnează din lipsă de finanţare * starea de conservare a multora este foarte precară iar lipsa unei finanţări înseamnă practic pierderea iremediabilă a monumentului * printre marile monumente abansonate ale Iaşului se află şi vestigiile vechii Curţi Domneşti

Odată cu scurgerea timpului, Iaşul îşi pierde, de la an al an, din ce mai multe monumente de for public dintre cele 800 aflate pe lista monumentelor istorice. Subfinanţarea, abandonul sau proasta administrare continuă să fie duşmanii de moarte ai rădăcinilor de piatră, cărămidă şi beton ale acestui oraş. Multe dintre lucrările de reabilitare a unor monumente de clasă A şi B din Iaşi, începute în urmă cu 10-15 ani, stagnează în momentul de faţă din lipsa finanţării şi a implicării administratorilor. „Finanţările nu sunt diferite faţă de anii precedenţi. Din contra, ele nu au crescut, ci s-au micşorat, dacă ne referim la Planul naţional de restaurare care a scăzut de la 3,5 milioane în 2014, la 3 milioane de lei în acest an. În acest moment, în lucru sunt doar monumentele finanţate pe fonduri europene, cum ar fi Biserica Aroneanu, iar celelalte lucrări stagnează”, a declarat Virgil Băbîi, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Iaşi. Peste monumenterle întrate în patrimoniul privat, multe dintre monumentele la care au fost sistate lucrările aparţin autorităţilor locale care nu au reuşit să identifice fonduri sau nu şi-au prin în bugete, sume pentru salvarea acestora. Astfel, în aceste zile putem vorbi despre mari monumente ale Iaşului, precum Fabrica de Cărămizi Ciurea, Fabrica de Ţigarete, Fabrica de Bere sau Fabrica Nicolina, care au devenit istorie.

Instituţii publice, administratori de ruine

Pradoxul face ca, în timp ce foarte multe monumente sunt abandonate, Primăria Iaşi să găsească fonduri pentru a construi muzee sau baze de agrement prin care bate vântul. Defalcat, pe fiecare unitate administrativă în curtea căreia se găsesc monumente, situaţia nu se prezintă deloc îmbucurătoare. De exemplu, Ministerul Educaţiei are un proiect avizat, dar fără finanţare, pentru reabilitarea Casei Canano din Fundaţie, prima închisoare a Iaşului, azi corp de clădire al Universităţii Al. I. Cuza. Un alt obiectiv fără finanţare este şi Casa Beldiman – Clubul Copiilor de pe strada Săulescu sau Casa Roset, azi Muzeul de Istorie Naturală, aflat într-o stare gravă de degradare. În schele stă şi Filarmonica Moldova, pentru a cărei consolidare au fost avizate două proiecte, unul pentru a fi finanaţat de Ministerul Educaţiei, şi al doilea pentru a se obţine finanţare din fonduri europene. Nu în ultimul rând trebuie aduse în discuţie şi Observatorul Astronomic, un proiect avizat dar fără surse de finanţare, sau corpul vechi al Şcolii Normale „Vasile Lupu” la care au fost abandonate lucrările iar edificiul necesită lucrări de intervenţii urgente.

Fondurile europene, ultima salvare a monumentelor

În cea mai fericită situaţie se găsesc monumentele pentru care s-au identificat fonduri europene, printre care amintim Ansamblul Mitropolitan care beneficiază de o finanţare substanţială pe proiectul de consolidare şi restaurare a Cancelariei mitropolitane şi a Bibliotecii „Dumitru Stăniloae”, restaurarea şi remodelarea faţadelor Căminului monahal „Sf. Gheorghe” şi Casa Epivata, a Bisericii „Sf. Gheorghe” şi a reşedinţei mitropolitane. Tot pe fonduri europene se restaurează pictura Mănăstirii Golia şi se consolidează şi restaurează Biserica Sf. Nicolae din Aroneanu, Casa Burchi-Zmeu, Casa A.D. Xenopol şi Şcoala Generală Carol I. „Pe lângă aceste cazuri fericite, sunt şi monumente unde nu se mai lucrează deloc, cum ar fi Mănăstirea Dobrovăţ sau pictura de la Trei Ierarhi. Din fericire, pe 31 ianuarie 2016 vor fi finalizate lucrările la Palatul Culturii şi putem şterge acest momenumt de pe lista celor abadonate. Pentru faza a treia a acestei lucrări au fost alocate 15 milioane de euro. Nu am raportarea la zi, dar ştiu că din această sumă s-au cheltuit până acum în jur de 4 milioane de euro”, a spus Virgil Babîi.

Castelul Miclăuşeni în stare gravă de degradare

Alte monumente aflate în schele sunt Spitalul Sf. Spiridon – Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie cu destinaţia de Clinică de Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arşi – lucrări în desfăşurare (Ministerul Sănătăţii) Casa Revistei „Viaţa Românească” - lucrări de consolidare şi restaurare sistate (nefinanţate) şi Spitalul israelit, azi Maternitatea Elena Doamna – fără proiect şi fără finanţare, fiind necesară consolidarea şi restaurarea monumentului istoric (Consiliul Judeţean Iaşi), Palatul Braunstein – proiect avizat pentru consolidare şi restaurare, şi Crucea lui Ferentz, proiect realizat şi finanţat de către Direcţia Judeţeană de Cultură (Primăria Iaşi) Palatul familiei Cantacuzino- Paşcanu, achiziţionat de către Primăria Paşcani – proiect avizat de restaurare – consolidare la CNMI, Castelul Sturza de la Miclăuşeni – monument restaurat parţial în 2008 – lucrări nerecepţionate de beneficiar, stare gravă de degradare, Biserica Sf. Voievozi de la Miclăuşeni- achiziţie proiect restaurare şi consolidare cu finanţare parţială DJC Iaşi, Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor, Schitu Duca, monument în stare gravă de degradare, Biserica de lemn „Naşterea Sf. Ion Botezătorul”, comuna Scânteia – în faza de achiziţie proiect de restaurare- monument în stare gravă de degradare, sau bisericile Vovidenia din Iaşi şi Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel de la Bărboi, dar şi Mănăstirea Bârnova şi Frumoasa, pentru care este nevoie de proiecte de consolidare şi restaurare. De asemenea, Sinagoga din Tg. Cucu se află în lucrări de restaurare şi consolidare iar Catedrala romano-catolică veche are reactualizat proiectul de consolidare.

Case monument distruse, pentru care nu plăteşte nimeni

Din nefericire, pe lista monumentelor istorice din Iaşi se regăsesc şi imobile aflate în proprietatea sau în grija unor persoane private, care au fost ori abandonate, ori distruse, cum este cazul casei scriitoarei Magda Isanos din strada Cloşca nr. 16, a conacului Poieni, a casei monument de pe strada strada Toma Cozma 16 (Turcu 16) sau imobilele proprietate privată, cu destinaţia locuinţă, aflate în curs de restaurare, din Aleea Copou nr. 4, str. Titu Maiorescu şi str. G. Topârceanu. Acestora li se adaugă imobilele în care funcţionează instituţii de stat, aflate în proces de retrocedare, printre care Muzeul Sadoveanu, omis de către INMI la întocmirea listei monumentelor istorice, conacul Cantacuzino Deleanu – Preventoriul TBC Copii din Comuna Deleni sau Casa Mavrocordat – Liceul Tehnologic Economic, din strada Săulescu 17.

Curtea Domnească, un compromis al unei afaceri de succes

Un caz special îl constituie ruinele vechii Curţi Domneşti din zona fostului Teatru de Vară. La începutul anilor 60 ai secolului trecut, săpăturile prilejuite de edificarea fostului Teatru de Vară au dus la descoperirea mai multor fragmente de zid aparţinând vechii Curţi Domneşti. Aflate în colţul de sud-est al acesteia, implicit al actualului Palat al Culturii, şi reprezentând doar o mică parte din ansamblul Curţii, ele au permis arhitecţilor identificarea mai multor etape de construcţie ale acesteia, respectiv din prima jumătate a secolului al XV-lea (etapa Alexandru cel Bun), a doua jumătate a aceluiaşi secol (etapa Ştefan cel Mare), secolul XVI şi XVII (Vasile Lupu) şi secolul XVIII-lea. Cercetarea arheologică a fost reluată odată cu construirea proiectului Palas. Între timp, Palas Holding a renunţat la construirea obiectivului B2, aşa cum era denumit muzeul ce urma să asigure conservarea şi punerea în valoare a acestor ruine şi artefacte descoperite în timpul cercetărilor arheologice. „Aceste vestigii sunt abandonate în prezent. Ele trebuiau să intre într-un proiect, odată cu ridicarea complexului Palas. Din nefericire, cei de la Palas nu au investit decât în decopertarea acestor ruine iar apoi nu au prezentat la Direcţia de Cultură nici un proiect de punere în valoare, nici a ruinelor din fostul Teatru de Vară şi nici cele descoperite adiacent acestor ruine. Nici măcar nu s-a luat măsura conservării acestor vestigii, care sunt acoperite doar cu nişte scânduri şi pânză. Noi am reclamat acest lucru dar cei de la Palas au spus că acel spaţiu nu le mai aparţine loc, ci Primăriei, dar angajamentele luate trebuiau respectate”, a spus directorul DJC Iaşi. Până la închiderea ediţiei, reprezentanţii Primăriei Iaşi nu au oferit nici nun punct de vedere privind intenţiile municipalităţii vizavi de vestigiile Curţii Domneşti. Dan CONSTANTINESCU