Final de stagiune magistral la Opera din Iași

„Să ne fie sărbătoare”, au spus artiștii Operei Naționale Române Iași în timp ce repetau pentru cea de-a treia premieră a stagiunii, care s-a încheiat cu un regal liric - „Turandot”,  de Giacomo Puccini, operă în concert care a fost montată pentru prima oară pe scena instituției de spectacole.

Sub bagheta maestrului David Crescenzi, artiștii, invitații lor și cele două coruri ale Operei ieșene au fascinat publicul atât pe cel din sală, cât și pe cel care a urmărit spectacolul transmis și în mediul virtual.

Prin partitura genial de inspirată de Puccini, prin povestea transpusă în opera lirică și numărul mare de personaje, dar mai ales prin nivelul cerințelor vocale ale personajelor-cheie, „Turandot”, ultima operă a lui Giacomo Puccini, este o provocare chiar și pentru marele scene ale lumii. Rămasă neterminată la moartea compozitorului, finalul, pe care îl dorise un duet închinat iubirii, a fost completat de Franco Alfano. Cu un libret semnat de Giuseppe Adami şi Renato Simoni, după o piesă de Friedrich Schiller, bazată pe un basm persan inclus în colecția lui Carlo Gozzi „1001 de zile”, „Turandot” a avut premiera mondială la Teatro alla Scala a Milano, sub bagheta lui Arturo Toscanini. În timpul concertului inaugural, la un moment dat, dirijorul s-a întrerupt la locul până unde compusese Puccini și a spus: „În acest moment, maestrul a pus jos pana”. După un moment de tăcere în sală, de la balcon s-a auzit: „Viva Puccini!” urmat de ovațiile publicului.

Într-o operă în concert, adică în lipsa decorurilor și costumelor extravagante, „Turandot” este un spectacol care subjugă prin muzica adusă de vocile superbe ale sopranelor Irina Scafaru (Turandot) și Cristina Simionescu Fântână (Liu), prin tenorul Bogdan Zahariea (Calaf, invitat), prin basul Sebastian Balaj (Ping), Ivan Dikusar (Timur), tenorii Ovidiu Manolache (Pong) și Petru Pavel (Pang), Adrian Ionescu (Altoum) și Cezar Octavian Ionescu (un mandarin).  

„Turandot este una dintre cele mai fascinante pagini muzicale pe care le cunosc. Și una dintre cele mai chinuitoare pentru toată lumea: orchestră, cor, soliști. Intonații dintre cele mai dizarmonice care fac, miraculos, armonie. Tonalități îngrozitoare pentru vocile care se simt, la sfârșitul partiturii, sfărâmate. Ritmuri sincopate, acordate unei muzici extrem-orientale, de care cred că Puccini era fascinat. Un text de o poezie uimitoare, parnasiană, aducând aminte de Théophile Gautier sau de Pierre Loti. Un tot straniu, ca o lună imensă, asemeni unui cap care plutește desprins de trup prin hăurile cerului și peste cele ale apelor de la Torre del Lago. Și mai presus de orice - iubirea triumfătoare”, a spus prof. Sorina Dănăilă, unul dintre ieșenii care au primit darul artiștilor lirici.

În ultima seară a stagiunii, „muzica a exultat regină, în interpretarea unei orchestre dezlănțuite sub bagheta lui David Crescenzi și a unui cor ale cărui note înalte atingeau perfecțiunea și ale cărui tânguiri tulburau sufletul, făcând sunetul și cuvântul să se contopească” și să dea o altă semnificație cuvântului „divin”.

Maura ANGHEL