Imortala santinelă

 Între verbe clefăitoare şi adjective desfrânate, un sfert de secol de presă trece cu viteza misterului. N-ai timp să-l vezi, măcar. Nu te răscoleşte şi, cel mai important, nu simţi că, seara, înainte de culcare, e necesar să-i stingi păcatele cu anaforă. La începutul anilor 90, o mână de oameni aruncau în plumbii zeţarilor primele ştiri ale unui cotidian care parfumaseră deja, cu punctele sale de vedere, un întreg secol trecut. Nimeni nu s-a plâns vreodată despre duritatea acelor zile... N-am citit nicăieri despre imposibilul devenit, peste noapte, posibil pentru ca pe o simplă literă de plumb înecată în cerneală să apese puterea cuvântului. Oamenii acelor vremuri se plângeau mai puţin... Erau atât de siguri că vor schimba lumea încât, inconştienţi sau nu, dăduseră până şi destinului un mic avantaj. Să trişeze cât o vrea... Iar destinul, se vede, n-a avut nici măcar curajul de a-i dezamăgi!
I-am cunoscut pe toţi salahorii cuvintelor de la Evenimentul, încă din acei ani, căci am lucrat alături de ei. şi n-am să spun prea multe aici despre chinurile facerii într-un laborator al adevărului, aşa cum îmi place să alint presa. Nici despre acei oameni ale căror inimi enorme se umpleau cu foarte puţin. Pe ei i-aţi simţit zi de zi, căci, înainte de toate, ei erau ceea ce dumneavoastră, cititorii, simţeaţi citindu-i. Am să spun doar că presa de acum un sfert de veac n-a avut decât o singură ambiţie: aceea de a deveni nordul democraţiei autohtone. şi a reuşit! Că aleargă, acum, unii după ea, cu cătuşele şi bastoanele, este irelevant; democraţia, acest copil teribil crescut de presă în ultimii 25 ani, umblă liber pe străzi, alături de tine, cititorule!
Iar astăzi, fie şi doar pentru astăzi, viitorul acestei ţări stă şi în cele câteva redacţii rămase în viaţă, redacţii pe care nici măcar destinul, cu avantajul primit acum un sfert de secol, nu le-a putut închide! Iar „Evenimentul Regional al Moldovei” stă mărturie, ca o santinelă imortală a adevărului!
La mulţi ani, dragă „Evenimentule”!
Dan M. Brezuleanu