La Maternitatea Suceava este nevoie de psiholog

* Spitalul Judeţean „Sf. Ioan cel Nou” este printre cele mai moderne din ţară, dar stă prost la capitolul psihologi * cea mai mare nevoie ar fi la Maternitate, unde specialiştii atrag atenţia că unele mămici sunt predispuse la depresie port-partum * nu mai vorbim de cazurile în care pruncii se nasc cu malformaţii sau mor după ce vin pe lume  

Povestea Elenei Haidamac este cunoscută deja. Femeia are 39 de ani, iar pe 25 februarie a născut un băieţel de 3.950 de grame la spitalul. Din păcate, pruncul nu a avut zile. S-a stins după 27 de ore de la naştere din cauza unei bronhopneumonii cauzate de Pseudomonas, o bacterie pe care, acuză părinţii, copilul ar fi luat-o din spital. „Mi l-au luat după naştere şi l-au pus la mască. Au plecat din sală. Nu am ştiut absolut nimic de copil, am întrebat tot timpul de copil. Nu mi s-a spus nimic. A doua zi mi-au spus că-i grav şi că trebuie botezat. Nu am strâns copilul în braţe. Vă daţi seama?”, ne-a spus Elena
Mama copilului decedat nu a fost consiliată de psiholog după ce a aflat de la medici că i-a murit copilul. Explicaţia este simplă – la maternitate nu există un astfel de specialist. În spital există patru psihologi, care sunt specializaţi să aline durerea pacienţilor din secţiile Oncologie, Psihiatrie, Neurologie şi Boli infecţioase. „Mamele care nasc nu sunt persoane bolnave, nu sunt vizate în mod direct de angajarea unui psiholog specializat pe probleme medicale”, a spus Tiberius Brădăţan, directorul medical al spitalului judeţean. El a adăugat că în caz de nevoie, cei patru psihologi pot să intervină şi în alte secţii, inclusiv la Maternitate. Totuşi, niciunul dintre specialişti nu a stat de vorbă cu Elena Haidamac, mama copilului care a trăit doar o zi. Pe de altă parte, legea nu obligă spitalele să aibă psiholog în maternitate, chiar dacă se ştie că naşterea poate fi o experienţă traumatizantă pentru mamă.

Psihologul este o necesitate, nu un moft
Pe de altă parte, specialiştii spun că prezenţa psihologului în spital şi mai ales în secţii importante aşa cum este şi Maternitatea, este o necesitate şi nu un moft. „Pacientul intră într-o stare automată, obedientă a ceea ce i se cere să facă. Nu mai este persoana creativă, plină de resurse şi idei. Se ştie că medicamentul administrat pe un fond psihologic neactivat nu poate, întotdeauna, să rezolve problema. Este nevoie de componenta psihologică”, a declarat Maria Schipor. Ei bine, din punct de vedere psihologic la Maternitate lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât pruncul se poate naşte cu probleme medicale sau poate să moară. „În cazul în care copilul moare la naştere sau după naştere, psihologul, dacă ar exista în spital, ar fi prima persoană care ar întinde mâna pacientei. Ideal ar fi ca psihologul să poată să medieze un astfel de moment pentru că altfel rămâne în sarcina personalului medical. Acest rol de mediator trebuie îndeplinit de o persoană pregătită pentru asemenea situaţii care apar într-un spital”, a mai spus psihologul.

Citeşte şi: Drama unei familii care şi-a pierdut pruncul în spital

Oana ŞLEMCO

„Psihologul are rolul de de activator al resurselor de însănătoşire” – psiholog Maria Schipor