Mărturii din infernul belgian EXCLUSIV

O tânără din Iaşi, care trebuia să zboare spre ţară de pe Aeroportul din Bruxelles în fatidica zi de marţi, 22 martie, a relatat pentru Evenimentul cum arată inima Europei în stare de război * care blindate ale Armatei au blocat autostrada spre Bruxelles, maşinile oamenilor au rămas abandonate pe autostradă şi coloane umane s-au întins pe kilometri în drum spre singurul aeroport care i-a putut scoate din zona de conflict * „Am trecut printr-o zonă de război şi nu am simţit niciodată o bucurie atât de intensa ajungând acasă, în România!”

 Ioana Cravo a aterizat pe Aeroportul Zaventem din Bruxelles vinerea trecută. Nimic nu prevestea că la distanţă de un weekend, în locul în care ieşeanca de-abia aştepta să o revadă pe sora ei, stabilită de mai mulţi ani în Belgia, se va dezlănţui iadul. A aflat de atentatele de pe Aeroportul Zaventem chiar în timp ce se urca în maşină împreună cu soţul şi cei doi copii de 6, respectiv 6 luni, pentru a ajunge pe aeroportul unde trebuia să se îmbarce în cursa ce urma să o readucă în ţară. „Nici nu mă gândeam că o să mai ajung în ţară în acea zi. Nu răspundea nimeni în Aeroportul din Bruxelles. Toate liniile telefonice tăceau. Am intrat pe net şi am văzut că toate zborurile din Bruxelles au fost dirijate pe Aeroportul din Charleroi sau transferate către Amsterdam, pe de o parte pentru că aerogara din Charleroi nu făcea faţă atâtor curse aeriene, fiind un aeroport mic, dar şi pentru siguranţa pasagerilor”, a declarat Ioana Cravo. Aeroportul din Charleroi era deja sub controlul armatei belgiene. Zeci de blindate formau baraje încă de pe autostrada care făcea legătura cu aeroportul. „Era zonă de război. În viaţa mea nu am văzut atâtea maşini blindate de armată. Nimeni nu trecea pe acolo. Era o astfel de maşină blindată pe mijlocul autostrăzii care făcea legătura cu Bruxelles-ul, mulţi militari şi poliţişti cu veste antiglonţ şi câini în lese. Nici nu exista drumul spre aeroport. Pe autostradă era o coloană infernală de maşini, care erau blocate. Noi am mers kilometri întregi pe jos până la aeroport. Ne-am oprit cu maşina pe autostradă, ne-am luat bagajele şi am început să mergem pe jos”, a relatat Ioana Cravo.
„Ne-au somat să ne lăsăm mirosiţi de câini şi apoi am trecut prin alte filtre”
La fel ca familia ieşencei, mii de oameni au părăsit maşinile şi au pornit pe jos spre aeroportul din Charleroi. Imaginea era una sprecifică zonelor de conflict, din care populaţia civilă se refugiază spre o zonă de siguranţă. „Kilometri întregi vedeai oameni mergând pe jos, toţi cu aceeaşi destinaţie – aeroportul din Charleroi. Am trecut prin trei filtre ale Armatei şi Poliţiei numai până am ajuns în zona aeroportului. Am trecut cu bagajele printr-un filtru în care erau câini antrenaţi special. Am fost somaţi să ne lăsăm mirosiţi de câini, atât noi cât şi bagajele, iar în aeroport am fost controlaţi de trei ori la acte, în tot atâtea filtre. Am trecut de primul filtru, unde ne-au pus o ştampilă - niciodată nu ne-au mai pus ştampilă pe bilete - şi erau soldaţi înarmaţi în spatele fiecărui angajat al aeroportului, după care am mai fost controlaţi la bagaje şi la acte”, a spus ieşeanca. În ce priveşte starea de spirit a belgienilor, aceasta era una precaută, la limita dintre frică pentru viaţa lor şi dorinţa de a-şi proteja familiile în spatele zidurilor propriilor case. „Au spus că niciodată nu au avut gradul IV de alertă teroristă. Toţi cei care ieşeau din case, care se aflau pe străzi, trebuiau să ajungă undeva. Fred (cumnatul ieşencei, n.r.) şi familia lui au spus că nu or să iasă din casă până nu se limpezesc lucrurile. Tocmai de aceea i-am spus surorii mele să ne lase cât de departe pot de aeroport, pentru a şti că a rămas în siguranţă. Puteam să rămânem în Charleroi, dar am zis că după o săptămână nu o să se schimbe nimic şi nu o să ne simţim mai în siguranţă decât în ziua atentatelor, atunci când aveam bilete de întoarcere în ţară”, a continuat Ioana Cravo. Paranoia s-a accentuat şi mai mult, odată ajunşi în aeroport. „Erau o groază de musulmani care aşteptau diferite zboruri. Poate nu aveau nicio vină, dar nu ai cum să nu te gândeşti că dintre ei au provenit teroriştii şi oricare dintre ei poate să scoată ceva de sub hainele alea lungi. Aveai impresia că acum-acum se poate întâmpla ceva, când vedeai femeile alea cu văluri pe feţe. Am trecut printr-o zonă de război şi n-am simţit de foarte mult timp o bucurie atât de intensă ajungând acasă, în România!”, a spus Ioana Cravo. Nelu PĂUNESCU

* * *
„Era zonă de război. În viaţa mea nu am văzut atâtea maşini blindate de armată” - Ioana Cravo, ieşeancă aflată la Bruxelles în momentul atentatelor