Metode de tortură psihologică

 Infractorii care ucid moral, fără să scoată vreo lamă din buzunar, sunt la fel de periculoşi ca asasinii obişnuiţi * ei pot fi întâlniţi pe site-uri specializate, dar sunt şi la distanţă de un telefon

Deşi una dintre marile spaime ale unui ins normal rămâne durerea fizică, tortura psihologică rămâne o unealtă la fel de puternică în mâna unui individ certat cu legea sau măcar cu bunul simţ. Când e vorba despre astfel de chestiuni, unii îşi imaginează un decor medieval sau o celulă de maximă siguranţă, dar adevărul e că tortura psihologică poate fi făcută oriunde, iar victima nu are, aparent, scăpare.
Hărţuitori cu duiumul pe Facebook
O simplă discuţie cu un hărţuitor de serviciu, fie ea şi pe o platformă de socializare ca Facebook, poate provoca răni aproape imposibil de vindecat. „Dacă apare un astfel de individ şi îndrăzniţi să aveţi o atitudine pe care el o va considera nepotrivită, va trece la distrugerea interlocutorului. Când acesta a intuit un adevăr, i se răspunde prin ironie, sarcasm, jigniri, acuzaţii false. Pot fi folosite porecle sau categorisiri false, includerea în anumite tipare sociale considerate în general negative, cum ar fi cele de radical, adept al teoriei conspiraţiei, nebun, comunist, imoral, satanist. Negarea cu obstinenţă se va face printr-o avalanşă verbală care reduce oponentul la tăcere. Pot fi folosite afirmaţii precum Nu are sens, Nu e logic, Nu contează, Nu ai probe, Nu e important, Nu ştii despre ce vorbeşti, Nu ai pregătirea potrivită să îţi dai cu părerea despre asta, E un subiect vechi, răsuflat, Deja s-a dovedit că nu e aşa”, ne-a spus Mihai Sârbu, un internaut cu state vechi, antrenat în dueluri verbale.

O altă tactică este ignorarea voită a celuilalt, dând impresia că nu e demn de atenţia interlocutorului. „Se poate răspunde doar la replicile fără miză, poate avea loc abaterea conversaţiei spre alte teme, schimbarea subiectului, mai ales prin aducerea în discuţie a unui eveniment aflat în dezbatere generală la momentul respectiv. O altă metodă larg răspândită este invocarea unei entităţi superioare de tip divin prin jurăminte sau citate generale, a unei autorităţi administrative sau ştiinţifice vagi, a unor sondaje de opinie sau a altor tipuri de specialişti pentru a întări o poziţie şubredă. Sunt indivizi care doar din asta trăiesc, se hrănesc literal din dispute şi din umilirea altora”, a adăugat Mihai Sârbu.

Jocurile seducţiei
Şi în relaţiile personale pot interveni jocurile psihologice, mai ales la seducătorii amoroşi. „Amanţii de ocazie, seducătorii care le sug de tot ce au, mizează pe atragerea unei femei într-o atmosferă secretă, periculoasă, cu promisiunea că va fi iubită veşnic, va avea orgasme multiple, emoţii şi sentimente romantice. Toate sunt de fapt măşti, femeia e făcută să aştepte, să se considere inferioară, să facă orice pentru a se dovedi demnă de atenţia acelui prinţ pe cal alb care ar urma să o scoată dintr-o viaţă de plictis, nesiguranţă, nefericire”, ne-a spus un poliţist care vânează astfel de escroci.

Acolo unde nu merge cartea sexului, se încearcă mai ales cea a prieteniei. „Oferită aparent cu cele mai bune intenţii, de o persoană binevoitoare, mânată de fapt de interese personale şi care atrage într-o capcană, pentru stoarcerea de energie, de voinţă, îndepărtarea de realitate. Apoi, manifestă dezgust făţiş pentru acea relaţie, distrugând emoţional sau chiar dând impresia că victima e cea care i-ar face rău. Dincolo de consumul emoţional şi energetic, victima poate deveni obiect de şantaj, prin informaţiile obţinute despre ea, poate fi jefuită de obiecte de valoare sau chiar agresată fizic”, a adăugat omul legii.

„V-a fost rănită o rudă...”
Cam aceeaşi reţetă o urmează escrocii prin metoda Accidentul. Astfel de echipe apar mai ales din spatele gratiilor, un exemplu fiind Nicolae Adumitroaie şi Vasile Dohan. Primul a acţionat din spatele gratiilor, în intervalul august-octombrie 2015. „Acesta apela diferite numere de telefon fix şi, pretinzând că este comisar de poliţie, îşi întreba victimele despre rudele care deţin permis de conducere, după care le inducea în eroare că acestea au comis un accident rutier soldat cu vătămarea unor persoane şi le solicita diferite sume de bani, pe care urma să le remită victimelor astfel încât acestea să se împace”, a precizat Monica Palaghia, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi. Banii erau daţi unui „coleg de serviciu” al deţinutului, Vali Dohan.

BDSM, plăcere… legitimă cu limite
Dacă vom considera că toate aceste scenarii se învârt în jurul ideii de control, vom ajunge la paradoxala concluzie că BDSM-ul (Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism - Bondage şi Disciplină, Dominare şi Supunere, Sadism şi Masochism) e singura scenă legitimă pentru jocurile minţii. Acolo, fiecare parte ştie la ce să se aştepte, chiar dacă durerea e înscrisă în rol. În plus, cel de deasupra e cazul să fie bun... psiholog. „Dominantul trebuie să fie capabil să citească în reacţiile persoanei supuse şi să înţeleagă ce simte aceasta în timpul scenei. Odată obţinute acordul, încrederea şi renunţarea acesteia la putere, este ea gata pentru mai mult? Poate dominatorul să continue sau trebuie să se oprească? Îşi poate împinge supusul dincolo de limite sau ar trebui să-l tragă înapoi de pe marginea prăpastiei? Pentru o scenă reuşită, doar tehnica nu este de ajuns. Persoana dominantă trebuie să fie în stare să îşi dea seama ce simte persoana submisă, în special atunci când acţiunea devine mai agresivă”, se arată pe un site specializat.

Şi aici se folosesc legăturile mentale. „Ele au ca scop restricţionarea mişcărilor supusului, însă fără folosirea unor dispozitive fizice şi se bazează doar pe voinţa acestuia. Legăturile mentale nu reprezintă o modalitate de comunicare, ci o metodă prin care supusul poate experimenta diferite tehnici fără să se simtă constrâns fizic. În plus, este un mod prin care supusul arată încredere şi responsabilitate faţă de stăpân, care îi acordă opţiunea de a pleca oricând consideră că nu mai poate continua sau că şi-a pierdut încrederea în scenă”, se mai arată pe site. Cristina CZELLER

Alte metode de tortură
Întreruperea conversaţiei când se apropie de teme periculoase, prin invocarea unei urgenţe neexistente;
Inducerea în interlocutor a unui sentiment de vină pentru adevărurile intuite, pentru stilul său de viaţă sau pentru cerinţele legitime pe care le exprimă;
Ameninţarea mai mult sau mai puţin voalată cu anumite consecinţe negative pentru cel care spune un adevăr sau cei dragi lui, fie din partea interlocutorului, prin corecţii fizice ori sociale, fie prin aşa-zisa justiţie divină;
Înfurierea adversarului, pentru ca acesta să nu mai poată gândi raţional.