Mihai Eminescu, poet
Dimensiune font:
Eminescu este, fără îndoială, cel mai mare poet român, gloria neasemuită a poeziei româneşti din toate timpurile. Într-o sinteză de mare profunzime, poetul naţional exprimă şi întruchipează în opera sa genială trăsături specifice ale poporului român.
Magistral îl evocă Mihail Sadoveanu: „Să ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales între toţi scriitorii acestui neam. În viaţa lui scurtă a dus arta poeziei la înălţimi neîntrecute până astăzi, îmbogăţind ritmul, rima şi expresia artistică; a dat cuvintelor simple valoare nouă şi armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit”.
Mihai Eminescu reprezintă culmea strălucitoare a literaturii noastre, gloria neasemuită a poeziei româneşti de-a lungul timpului. El este poetul nostru naţional, exprimând şi întruchipând în opera sa genială, într-o sinteză de mare profunzime, trăsăturile specifice ale poporului român.
Luceafărul poeziei româneşti, cel care avea să ridice pe culmi inegalabile strălucirea bogăţiei spirituale a neamului din care a apărut, Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 în oraşul Botoşani. Între data debutului său literar şi ultimele creaţii poetice s-au scurs abia două decenii (1866 - 1883). Cu toate că Eminescu n-a avut decât răgazul a douăzeci de ani de vis şi de încrustare a cuvântului, totuşi, în această scurtă vreme s-a dăruit scrisului cu o uluitoare putere creatoare, cu o supremă jertfă de sine, abordând toate genurile şi speciile literare. În afară de opera poetică, a scris nuvele: „Sărmanul Dionis”; „La aniversară”; „Cezara”; basmul „Făt-Frumos din lacrimă”; romanul „Geniu pustiu”; multe fragmente dramatice, eseuri, un număr imens de articole.
Mihai Eminescu a lăsat posterităţii o operă vastă, de o multitudine de aspecte, o operă devenită nemuritoare prin înalta şi inegalabila ei frumuseţe şi valoare artistică. În poezia „Epigonii” (1870), el aducea un cald omagiu acelor „sfinte firi vizionare”, acelor înaintaşi care „au scris o limbă ca un fagure de miere”.
Drama vieţii sale, a poetului de geniu, a fost transpusă artistic, în nemuritoarea sa capodoperă - poemul „Luceafărul”. Hyperion, astrul strălucitor de pe bolta cerului, întruchipându-1 pe poet, încearcă în zadar să se facă înţeles şi iubit de Cătălina, insensibilă la zbuciumările lui. În poezii ca: „Lacul”; „Povestea teiului”; „Crăiasa din poveşti”; „Pe lângă plopii fără soț”; „Lasă-ţi lumea...”; „Când amintirile” etc., Eminescu a înălţat un adevărat imn sentimentelor de dragoste, dorinţei de fericire. Trecutul de glorie al poporului român constituie o temă majoră în creaţia sa edificatoare fiind, în acest sens, „Scrisoarea III”.
Membru de onoare post-mortem al Academiei Române, Mihai Eminescu a trecut în eternitate pe 15 iunie 1889, în Bucureşti.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau