Mihai Eminescu, poet
Dimensiune font:
(n. 15 ianuarie 1850, Botoşani - 15 iunie 1889, Bucureşti)
Membru de onoare post-mortem al Academiei Române, supranumit Luceafărul poeziei româneşti, avea să ridice pe culmi inegalabile bogăţia spirituală a neamului din care a apărut.
Cu toate că nu a avut decât răgazul a 20 de ani între data debutului literar şi ultimele sale creaţii (1866 -1883), s-a dăruit scrisului cu o uluitoare putere creatoare, abordând toate genurile şi speciile literare. În afară de opera poetică, a scris nuvele: „Sărmanul Dionis”; „La aniversară”; „Cezara”; basmul „Făt-Frumos din lacrimă”; romanul „Geniu pustiu”; fragmente dramatice, eseuri, un număr imens de articole. Mihai Eminescu a lăsat posterităţii o operă vastă, nemuritoare prin inegalabila ei frumuseţe şi valoare artistică. În poezia „Epigonii” (1870), el aducea un cald omagiu acelor „sfinte firi vizionare”, înaintaşilor care „au scris o limbă ca un fagure de miere”. Drama vieţii sale, a poetului de geniu, a fost transpusă artistic, în nemuritoarea sa capodoperă, „Luceafărul”.
Magistral îl evocă Mihail Sadoveanu: „Să ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales între toţi scriitorii acestui neam. În viaţa lui scurtă a dus arta poeziei la înălţimi neîntrecute până astăzi, îmbogăţind ritmul, rima şi expresia artistică; a dat cuvintelor simple valoare nouă şi armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit”.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau