Minunile părintelui Justin Pârvu
Dimensiune font:
Dacă ar fi trăit, îndrăgitul duhovnic de la mănăstirea din localitatea nemţeană Petru Vodă ar fi împlinit, astăzi, 95 de ani * despre Justin Pârvu se spune că a fost unul din marii duhovnici ai României, care a alinat sufletele a zeci de mii de credincioşi * mormântul său este, astăzi, loc de pelerinaj * minunile duhovnicului continuă şi dincolo de moarte pentru cei care se roagă cu credinţă
Despre părintele Justin Pârvu, fostul duhovnic şi stareţ al Mănăstirii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din satul Petru Vodă (judeţul Neamţ) se cunosc foarte multe lucruri. A fost un om cu har, iubitor de semeni, a ajutat pentru mulţi şi a făcut multe minuni, mai puţin cunocute. După moartea sa, obştea monahală a început să adune de la credincioşi mărturii despre minunile săvârşite de duhovnic în timpul vieţii, minuni de care, în smerenia sa, părintele nu dorea să se ştie. Apelul monahilor a primit răspuns de la mulţi dintre cei care i-au călcat pragul şi care au plecat de acolo fără povara suferinţelor. Au primit vindecare trupească şi sufletească, împăcare, speranţă şi îndemn la rugăciune. „Rugăciunea trece de pe buze în minte şi din minte în inimă. Când ajunge în inimă te încălzeşte şi te face să uiţi ce e afară”, spunea părintele Justin Pârvu.
„Am văzut cu ochii mei o minune”
Una dintre minunile părintelui este povestită chiar de actualul stareţ al mănăstirii, părintele Hariton Negrea. „Eu eram novice în mănăstire când m-a primit părintele în 1996 şi mi-a rânduit să mă ocup de oamenii care serveau masa la trapeza mănăstirii noastre. Aveam duminici în care trebuia să aşezăm la masă 1.200-1.300 de persoane, fără a ţine seama că sunt ortodocşi sau nu. Am văzut cu ochii mei o minune: după ce am pus la masă trei-patru rânduri de trapeză am rămas fără ciorbă. I-am spus părintelui că nu mai avem ce să dăm de mâncare la oameni şi încă mai sunt care aşteaptă. A zis părintele: «O să vin eu să văd». A venit, a luat lingura aceea mare şi a dat de trei ori în cazanul acela cu ciorbă şi s-a umplut. Eu am văzut acest lucru”, a povesteşte părintele Hariton.
Justin Pârvu avea şi darul înainte-vederii. Multora le spunea, în puţine, dar alese, cuvinte, ce avea să se întâmple şi le-a schimbat viaţa. „Ca mulţi dintre cei care i-au trecut pragul Părintelui Justin, aveam o mare durere în suflet: soţul meu plecase de acasă, fără să îmi explice ce se întâmplase, fără să îmi dea un motiv rezonabil pe care să îl înţeleg. Vizita mea la părinte a fost miercuri, iar în următoarele zile am rămas în zonă şi am vizitat unele mănăstiri. Sâmbătă seara am ajuns acasă, iar luni s-a întors soţul meu”, a spus Camelia, din Bucureşti.
O viaţă dedicată credinţei
Părintele Justin Pârvu s-a născut pe 10 februarie 1919, în localitatea Petru Vodă. Şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, pe când avea doar 17 ani. La numai 2 ani după ce a intrat în rândul călugărilor, ascultând sfatul părintelui stareţ, s-a înscris la Seminarul Monahal de la Cernica. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a slujit ca preot militar pe frontul de Est. A fost arestat din considerente politice şi a executat 18 ani de detenţie în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. O perioadă a fost trimis la muncă în mina de la Baia Sprie. A fost preot-monah, apoi preot slujitor la Mănăstirea Secu, după care a vieţuit 15 ani la Mănăstirea Bistriţa. În anul 1991 a întemeiat Mănăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril de la Petru Vodă, iar câţiva ani mai târziu ridica în apropiere Mănăstirea Paltin. Acolo a înfiinţat un centru social pentru copii şi un azil pentru bătrâni, fiind astfel un exemplu de milostenie şi iubire de oameni. (Alina Ferenț)
„Biserica, aşa cum e organizată, după regulile lui Hristos, trebuie să rămână armata care apără neamul, care apără istoria, care apără cultura” - părintele Justin Pârvu
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau