Povestea dascălului lemnarilor din Bucovina

În 37 de ani de activitate, maistrul Ioan Cazacu a format mii de sculptori * acum, cea mai mare şcoală de prelucrare a lemnului din România nu mai are căutare * în mod paradoxal, patronii fabricilor de mobilă vor să angajeze lemnari şi nu au pe cine

Ioan Cazacu a prins drag de meserie în familie. Bunicul şi tatăl său au fost tâmplari. El a ţintit ceva mai sus şi a vrut să devină „sculptor tâmplar”. A învăţat carte la Bucureşti, după care s-a întors acasă, la Rădăuţi. La acea vreme, i s-a oferit un post de maistru sculptor la cea mai mare şcoală de lemnari din ţară: fostul Grup Şcolar nr. 2, actualmente Colegiul Tehnic „Petru Muşat”. „Sunt maistru sculptor din 1978. Când am venit eu, în şcoală erau 2.800 de elevi, acum sunt în jur de 600”, ne-a spus Ioan Cazacu, în timp ce urmărea cu ochii câteva piese de mobilier din expoziţia şcolii. În timp, aici s-au adunat obiecte superbe sculptate manual. Unele sunt opere ale elevilor, altele sunt vechi piese de mobilier pe care dascălul le-a restaurat. „Expoziţia este locul care-i inspiră pe elevi. Aici văd că şi lemnul poate să cânte”, ne-a şoptit profesorul lemnarilor.
Obligaţi să sculpteze pentru Nicolae Ceauşescu
Cariera didactică a lui Ioan Cazacu se împarte în două. De o parte este perioada de dinainte de Revoluţie şi de celaltă parte, experienţa acumulată după 1990. Despre trecut, maistrul îşi aminteşte cu plăcere dintr-un singur punct de vedere: „Am avut copii foarte talentaţi. Înainte de 1990, era examen la Sculptură. Se dădea un test psihologic şi examen de desen. Erau câte patru pe un loc. Erau cele mai bune clase din şcoală. La Sculptură veneau doar vârfurile. Am avut generaţii pe care nu reuşeam să le mai scot din atelier”.
După ce au părăsit băncile şcolii, unii elevi s-au făcut remarcaţi imediat. „Printre foştii mei elevi se numără maiştri care lucrează catapetesme la biserică, aşa cum este Cristian Molocea, Valentin Tipa, Constantin Cramariuc. Mai am şi artişti la Bucureşti şi în Republica Moldova”, ne-a spus cu mândrie profesorul.
Pentru Ioan Cazacu, perioada comunismului nu a fost uşoară. Îşi aminteşte că în preajma sărbătorilor i se cerea să sculpteze diferite obiecte care urmau să-i fie oferite lui Nicolae Ceauşescu. De altfel, în expoziţie poate fi văzută o tavă lucrată atât de frumos de parcă ar fi brodată în lemn. „Primul secretar al judeţului venea la directorul şcolii şi îi cerea un cadou pentru Nicolae Ceauşescu. Aşa au luat naştere două tăvi, care au sculpturi simbolice - Ştefan cel Mare, Cetatea de Scaun şi dansatorii de la ansamblul artistic. O tavă a ajuns la Nicolae Ceauşescu, una a rămas la noi”, ne-a spus meşterul.
Sculptura nu mai are căutare
Imediat ce a căzut comunismul, lucrurile au început să se schimbe în atelierele de sculptură. Au apărut aparate noi şi moderne, iar dascălul a început să-şi înveţe elevii să creeze mobilier la modă. Din păcate, numărul copiilor dornici să dezlege tainele meseriei a scăzut dramatic. Aspectul este paradoxal fiindcă Suceava este judeţul cu cea mai mare suprafaţă de pădure din ţară. „Sunt tot mai puţini şi îmi este teamă că această meserie ar putea să dispară. Nu ne-am mai confruntat niciodată cu o cerere atât de scăzută din partea elevilor. Anul acesta, doar doi copii au vrut să se înscrie la Sculptură şi este păcat fiindcă din arta lemnului se poate trăi bine. Dacă ştii să faci doar draperii şi tot te descurci. Vin patronii la poarta şcolii şi ne cer muncitori şi nu avem elevi, deşi locuri de muncă ar fi”, ne-a spus cu tristeţe maistrul.
Oana ŞLEMCO

Mii de sculptori din România au învăţat meserie de la un singur om. Dascălul este Ioan Cazacu şi de 37 de ani îi ajută pe elevii de la Colegiul Tehnic „Petru Muşat” din Suceava să dezlege tainele prelucrării lemnului. Maistrul vorbeşte cu o pasiune nemărginită despre sculptură, aceeaşi pasiune care l-a determinat să preţuiască lemnul încă din copilărie