Poveşti româneşti despre coşmarul de la Paris

Oamenii se simt în nesiguranţă * cei cu familii se gândesc să se mute în alt oraş sau să revină în ţară * doar tinerii sunt mai puţini speriaţi de terorism

De mai bine de o săptămână, francezii trăiesc într-o continuă teroare, după ce trei terorişti au ucis cu sânge rece 17 oameni. Mulţi români stabiliţi în Franţa îşi prezintă punctul de vedere legat de atacurile fără precedent într-o ţară europeană. „Aceşti terorişti sunt francezi de origine arabă, fanatici care nu au nici lege nici credinţă, convertiţi la islamul radical”, a spus Clara Voinea, o ieşeancă pentru care Franţa a devenit casă în urmă cu aproape 20 de ani.
Par oameni cumsecade, îi vezi pe stradă, la cofetărie, prin parcuri, nu te-ai gândi că pot avea în jurul brâului bombe cu care iau zeci de vieţi. „Poate unii au copii la aceeaşi şcoală cu ai noştri, poate se întâmplă uneori să ne întâlnim la petreceri sau la cinema şi când colo”, spune Clara. De cele mai multe ori, devin terorişti persoanele fără reper sau ţeluri în viaţă. „Sunt peste tot în lume, sunt împotriva umanităţii şi lumii civilizate. Mă gândesc că au atacat oameni a căror materie primă era umorul, care este o calitate a oamenilor inteligenţi, cultivaţi. Dacă ni se interzice umorul ce mai rămâne? M-am născut şi am crescut într-un regim totalitar, când umorul era singura armă. Spuneam bancuri în şoaptă, umorul ne mai rupea câte un zâmbet. Este adevărat că acum s-au atacat simboluri sacre, dar până la urmă erau doar desene”, a completat Clara.
Teroare pariziană
17 oameni au fost ucişi fără milă şi fără nicio justificare, în numele religiei. Teroriştii de la Paris au murit, dar francezii trăiesc cu spaima că atacurile ar putea reizbucni oricând. „Efectele imediate ale evenimentelor au fost evidente: oraşul a devenit subit pustiu, pe străzi, în metrou, în magazine numărul persoanelor s-a diminuat şi era o linişte mult prea ciudată. Puţinii oameni pe care îi întâlneam păreau înfricoşaţi, fără nicio dorinţă de a se exprima. Pentru prima dată, în aproape patru ani de când sunt în Paris, plec cu teamă de acasă”, a povestit Andrada Marian, din Piatra Neamţ, aflată la studii. În aceste condiţii, mulţi români, în special cei care au familii, se gândesc serios la a schimba oraşul sau a reveni în ţară. „Eu vreau să rămân atât timp cât liniştea o să fie menţinută şi lucrurile n-o să ia o întorsătură nefavorabilă”, a adăugat Andrada. Nesiguranţă a simţit şi Mariana Stoian, angajată la Societe Generale. „De frică, am mers direct acasă după serviciu. Totuşi, nu e terorismul un motiv să mă întorc acasă. Lumea în care trăim nu mai este una sigură din păcate, oriunde te-ai afla”, este de părere Mariana.
Măsuri de securitate sporite
Filtrele la intrările în magazine, la metrou, prezenţa jandarmilor în zonele strategice au fost sporite într-adevăr şi sunt încurajatoare, dar din păcate, unele au fost menţinute doar în zilele ce au succedat evenimentele. „Securitatea instituţiilor publice, şcolilor şi chiar a magazinelor a fost sporită. Pentru prima dată mi-a fost controlată geanta la intrare în magazin şi solicitată legitimaţia de student la intrarea în facultate”, am aflat de la Alexandra Elena Cucu, studentă la Master în Dreptul Familiei la Universite Paris 8.
Lucia HACMAN

„Teroriştii au ucis în numele profetului lor. Nu cred că există vreo religie în lume care să admită astfel de fapte. Era doar interpretarea lor, fanatismul în care au căzut” – Clara Voinea

 

„Am trăit evenimentele de la Paris la distanţă pentru că am fost acasă. Terorismul nu ar fi însă un motiv să mă întorc în ţără de tot şi asta pentru că eu consider acest oraş un loc sigur. Astfel, mă întorc la sfârşitul lunii fără teamă” - Marinela Ihnachiuc din Suceava