Pregătiri pentru Paşte în inima Romei

Creştinii romano-catolici se pregătesc de sărbătoarea Învierii Domnului, unul dintre momentele importante ale anului * pentru românii din străinătate este un bun prilej de întâlnire cu cei dragi, de linişte şi pace sufletească * pregătiri sunt în toi în toate casele creştinilor romano-catolici * în multe aşezări din Moldova se păstrează unele obiceiuri vechi de sute de ani 

Încă de la începutul Postului Mare, creştinii care locuiesc la Roma au participat la Sfânta Liturghie, şi în semn de pocăinţă, au primit cenuşa pe frunte împreună cu îndemnul Bisericii „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. „Pe tot parcursul celor cinci săptămâni de post am fost călăuziţi de cuvântul Domnului şi prin diferitele texte evanghelice am înţeles că Dumnezeu este un Părinte iubitor şi milostiv care nu doreşte moartea copiilor săi ci iertarea şi viaţa. Dumnezeu Tatăl ne cere în aceste momente o convertire autentică”, am aflat de la părintele Isidor Iacovici, postulatorul cauzei de beatificare a Episcopului martir Fericitul Anton Durcovici şi responsabil de comunitatea românilor romano-catolici din zona Romei. În tot acest răstimp au avut posibilitatea să se împace cu Domnul în sacramentul Sfintelor Spovezi şi să-l primească pe Cristos în sufletele lor la Sfânta Liturghie.
„Datoria mea aici, şi o fac cu toată plăcerea, este să fiu la dispoziţia credincioşilor oferindu-le toată asistenţa spirituală de care au nevoie şi nu numai acum, ci mereu. Paştele este cea mai mare dintre sărbători pentru mine şi pentru toată creştinătatea. Învierea Domnului este în centrul anului liturgic, de aici a venit mântuirea noastră. Pentru acest motiv trebuie să-i acordăm toată atenţia noastră. Dumnezeu ne oferă mereu posibilitatea să descoperim cât este de bun şi milostiv cu noi. Când biserica se umple cu credincioşi şi participă la sfintele sacramente, sunt momentele cele mai frumoase pe care le trăiesc aici. Înţeleg că efortul meu şi al confraţilor este răsplătit. Şi aceste momente, slavă Domnului, nu ne lipsesc”, a mai spus părintele Isidor Iacovici. „Încercăm să menţinem tradiţiile, mergem la biserică în noaptea de Înviere şn ziua de Paşte, sărbătorim alături de cei dragi în familie, ne simţim puţin mai melancolici, cu gândul la cei dragi rămaşi acasă, în România, şi pe care dorim să-i avem alături de noi măcar de sărbători şi la evenimente importante din viaţa noastră”, am aflat şi de la Mihaela Tiba (Milano).

Învierea lui Iisus este Învierea mea”
Oamenii aşteaptă cu bucurie momentul Învierii. Creştinii au dedicat un spaţiu mai mare rugăciunii personale şi comunitare, postului şi carităţii fraterne, oferind din ceea ce aveau celor mai săraci. Ca şi în ţară, fiecare se străduie să primenească şi casa printr-o curăţenie generală. În Săptămâna Mare şi Sfântă s-au îngrijit şi de bucate. Pe mese vor aşeza ouă, cozonaci, pască, sarmale, friptură de miel, la fel ca şi în casele celor dragi din România, unde se păstrează şi obiceiuri foarte vechi legate de acest moment. „Mi-am petrecut copilăria într-un sat în care există şi acum obiceiul ca în noaptea dinaintea Paştelui, băieţii să se adune pe culmea dealului şi să aprindă bucăţi de anvelope legate cu sârmă, pe care le învârt cu putere deasupra capului. Făcliile acestea, care se văd din sat, se cheamă comori. E fascinant că obiceiul acesta vechi de mai bine de o sută de ani, nu s-a pierdut”, ne-a povestit Gina Popa un episod din copilărie. Desigur, pe lângă acestea, sunt importante friptura de miel, „ouăle înroşite cu «Gallus», caşul proaspăt, drobul, şi, mai ales, o scenă care se repetă în fiecare an: bunica, scoţând din cuptorul de lut pasca şi cozonacii, şi familia reunită care face mare caz de urmele de tăciune pe care le are pe faţă, de fiecare dată după operaţiunea asta!”.
„Învierea lui Iisus este Învierea mea, asta trăiesc mereu în fiecare an. Dacă Isus a murit şi ne-a iertat, şi noi putem face acest lucru pentru noi”, a încheiat Matilda Andrici, ale cărei gânduri s-au îndreptat către toţi cei care în această noapte vor celebra Învierea lui Isus.
Maura ANGHEL

„Învierea lui Cristos care este şi chezăşia învierii noastre” – părintele Isidor Iacovici