Primul Război Mondial reflectat în presa vremii. Ziarul „Evenimentul” acum 100 de ani – 18 aprilie 1915 GALERIE FOTO

 

NOTA: Citiţi în cele 10 facsimile din ziarul EVENIMENTUL din 18 aprilie 1915 ştiri din ţară şi din lume. Primul Război Mondial era în plină desfăşurare.

 Acţiune sau neutralitate? Suntem într'o fază de prefacere. Starea politică adoptată în primul consiliu de Coroană, stare pe care o păstrează încă, e pe cale de a lua sfârşit. România şi-a condiţionat atitudinea după interesele ei. Ne-am dat perfect de bine seama că, în vârtejul luptelor gigantice de la hotare, nu ne putem avânta, noi, stat mic, până când nu ne vom lua toate măsurile. Trebuiau pregătiri interne şi situaţiuni favorabile în afară.

 A ne fi aruncat între spadele încrucişate ale unor adversari aşa de puternici, chiar de la început, ar fi fost o nechibzuinţă, pe care am fi plătit-o cu jertfe de-acele – pe cari n-am fi avut cu ce le înlocui. Cum războiul era de prevăzut c'are să fie îndelungat, ar fi fost a ne juca pe socoteala viitorului nostru, dacă ne-am fi irosit forţele, într'un avânt eroic poate, dar primejdios fără 'ndoială. A fost un act de prevedere – măsura luată cu privire la atitudinea pe care şi-acum o păstrăm.

 În acest timp, marele public – toată suflarea românească a fost pusă 'n curent cu interesele noastre naţionale, şi pentru întâia dată – folos sufletesc netăgăduit – i s'a dat lecţii de politică externă – lecţii cari i-au folosit aşa de curând.

 Trebuie s'o mărturisim – a fost o lipsă în educaţia noastră cetăţenească – ignoranţa în care cei mulţi au fost ţinuţi cu privire la interesele cele mai vitale ale neamului nostru. De această lipsă, în răgazul pe care ni l'a acordat neutralitatea, spre fericirea ţării şi-a viitoarei ei atitudini, acum nu ne mai putem plânge. E un adevăr că se poate guverna un popor, câte-odată, în contra dorinţelor lui; nu se poate purta însă un război în contra voinţii lui.

 Progresele telegrafiei fără fir în ţara noastră. Se cunosc începuturile modeste şi fericite ale telegrafiei noastre fără fir, scrie confratele „Epoca”. Un devotat al ştiinţei şi-a pus cu dragoste munca lui preţioasă în serviciul acestei minunate instituţii. D. Emil Giurgea a pus la contribuţie averea şi cunoştinţele sale. Şi la Filaret, în parcul părăginit al fostei Expoziţii, s'au ridicat într'o zi sfidând nemărginitul albastru, antenele primei staţiuni de telegrafie aeriană din România. Raza ei de acţiune se întinde până la 3.500 km. Parisul şi Lyonul, Nordeich şi Viena, Berlinul şi Odessa Sebastopolul şi chiar New York-ul fac legături cu nepretenţioasa şi totuşi admirabila staţiune de la Filaret.