Procurorii reiau cercetările şi pentru revoluţionarii ieşeni

 Procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reiau cercetările privind Revoluţia din decembrie 1989, care vizează şi ieşeni. Anul trecut, dosarul fusese clasat, pe motiv că persoanele cu funcţii de conducere şi execuţie, politice şi militare, de la nivel central şi local, implicate în organizarea şi punerea în executare a măsurilor de reprimare a manifestanţilor au fost judecate şi condamnate definitiv.
Mărturii însângerate
Evenimentele de Iaşi erau descrise astfel de anchetatori: „ Deşi încă din 14 decembrie 1989, forţe de miliţie, gărzi patriotice şi autospeciale ale pompierilor au intervenit în Piaţa Unirii pentru a preîntâmpina o acţiune de protest împotriva regimului comunist, iar organele fostei Securităţi au reţinut o parte dintre organizatori, acţiunile de reprimare a demonstraţiilor au început să fie coordonate, politic şi militar, de la nivel central, după 16 decembrie”.
Un ieşean, Gheorghe N., a rememorat la PICCJ metodele anchetatorilor: „Mi s-a cerut să scriu o declaraţie în urma întrebărilor consecutive puse de anchetatori. Am fost ameninţat cu pistolul la tâmplă de mai multe ori şi afirmau că, dacă nu spun ceea ce vor ei, voi fi împuşcat şi nimeni nu va şti de mine. Mi s-au prezentat prin faţă bastoane de cauciuc, la modul ameninţător că voi fi bătut. Am fost ţinut de la ora 8 până în jurul orei 23 în acel birou, fără apă sau mâncare”.
Alţi ieşeni au fost printre cei loviţi de gloanţe pe străzile din diverse oraşe, dar şi soldaţii nenorociţi de manevrele neinspirate de după fuga Ceauşeştilor. „Persoană vătămată Costel H., fost militar în termen la U.M. 01829 Bucureşti, a suferit o cădere psihică, în noaptea de 23/24 decembrie, în contextul în care efectuând serviciul de pază împreună cu fratele său, acesta din urmă a fost împuşcat mortal”, au precizat anchetatorii.
Stare de război
Acum, clasarea e considerată o soluţie incorectă. „În cuprinsul ordonanţei se încearcă acreditarea ideii că în decembrie 1989 armata română era dezorganizată, lipsită de profesionişti, care în caz de atac armat asupra teritoriului ţării ar fi fost depăşită din toate punctele de vedere. În opinia noastră, o interpretare corectă a materialului probator administrat în cauză poate duce la cu totul altă concluzie. Astfel, la 17 decembrie 1989, în jurul orei 19, la nivelul întregii ţări, în unităţile militare, s‐au pus în aplicare prevederile indicativului (…) – armata trecea de la starea de pace la starea de război”, au spus şefii PICCJ.
Au fost găsite aspecte nedesluşite privind lanţul de comandă, dar şi manipularea psihologică. „Este de notorietate faptul că războiul psihologic este un însoţitor permanent al oricărui tip de război. Efectele lui vizează slăbirea capacităţii de acţiune şi de reacţie a inamicului, zdruncinarea moralului şi a convingerilor sale, creşterea vulnerabilităţii sale şi, pe această cale, facilitatea acţiunilor îndreptate împotriva lui. Războiul mediatic este în general principalul mijloc al războiului psihologic, în special televiziunea”.
Zvonuri, confuzie şi panică
Procurorii vorbesc despre cercetări superficiale, fiind ignorată o versiune importantă. „În mod deliberat, persoane rămase neindentificate, au încercat astfel dezorganizarea conducerii militare la toate nivelurile prin intermediul unor ordine, rapoarte şi informaţii false, prin răspândirea unor zvonuri privind interpretarea mişcării unor forţe ca fiind teroriste, care să ducă la conflicte reciproce urmând săaibă ca rezultat foarte multe victime, morţi şi răniţi, precum şi răspândirea unor zvonuri care să creeze confuzie şi panică în rândurile populaţiei. Din actele şi lucrările dosarului rezultă indicii în sensul că s‐a încercat crearea aparenţei unui război civil, în condiţiile în care mijloacele mass‐media vehiculau la acea dată numărul de 60.000 morţi”, mai spun procurorii. Cristina CZELLER
După Cel de‐al doilea război mondial, indicativul de alarmă de luptă parţială s‐a mai transmis numai la 23 august 1968, după invadarea Cehoslovaciei