Relatări cutremurătoare din taberele de refugiaţi din Grecia -- EXCLUSIV/ FOTO

Un voluntar din Piatra Neamţ a decis să se împartă între viaţa din România şi cea din Grecia * Ionuţ Ursu a însoţit recent un transport cu donaţii pentru cei care trăiesc între fâşii de graniţă * „Oamenii de aici, din taberele de refugiaţi, nu mai au pe nimeni. Dacă aţi vedea ce este aici, o mare nenorocire, poveşti de viaţă crunte”, spune tânărul

Cu Ionuţ Ursu, un tânăr originar din Piatra Neamţ, ne-am întâlnit acum doi ani, când plecase să salveze vieţi în urma cutremurului din Nepal. Acum l-am regăsit în aceeaşi ipostază, dar în Grecia, în taberele de refugiaţi veniţi din Siria, Irak sau Afganistan. De mai bine de o lună şi jumătate lucrează alături de alţi voluntari, care le-au oferit refugiaţilor hrană, „de trei ori pe zi”, după cum ne-a spus ieri Ionuţ, îmbrăcăminte şi încălţăminte, dar şi consiliere psihologică dată de specialişti. Le-a oferit şi consultaţii medicale, a preparat şi hrană, s-a jucat, a împărţit ajutoare, le-a fost alături tuturor celor aflaţi în nevoie. Împreună cu Alina Petcu, o altă româncă temerară ca şi el, a ajuns la Atena din nou, la începutul săptămânii, imediat ce terminase serviciul de gardă, el lucrând ca voluntar la Serviciul de Ambulanţă Bucureşti. La ultima deplasare, el însoţise un transport umanitar, donaţiile fiind strânse cu ajutorul a mai multe organizaţii. „Datorită vouă am reuşit să realizăm ceea ce ne-am propus!! Toate donaţiile primite au fost predate Asociaţiei Team Humanity care a început deja să le distribuie în mai multe tabere!”, a postat Ionuţ pe pagina lui de Facebook, în semn de mulţumire pentru toţi cei care au oferit ajutor.

La drum, spre tabăra din Kavala

Cutiile din transportul însoţit de Ionuţ erau ticsite cu haine pentru noi născuţi, încălţăminte pentru toate categoriile de vârstă, haine pentru adulţi, produse igienico-sanitare pentru îngrijire, jucării şi rechizite şcolare. Nu au lipsit nici sistemele de încălzire de capacitate mare şi medie şi nici alimentele. Asociaţia a fost înfiinţată de Salam Aldeen, stabilit în Grecia din septembrie 2015. „Este un adevărat erou pentru multi voluntari dar, mai ales, pentru refugiaţii cărora le-a salvat vieţile!”, a punctat Ionuţ, dornic de a povesti despre cei cu care lucrează şi mai puţin despre el fiindcă alte lucruri contează. „M-am decis să merg la refugiaţi pentru că aşa am simţit. Mereu mi-am dorit să ajut oamenii, să le fiu alături atunci când au nevoie. De fapt, astea contează cel mai mult în viaţă, să faci ceea ce simţi şi atunci când este nevoie. Oamenii de aici, din taberele de refugiaţi, nu mai au pe nimeni. Dacă aţi vedea ce este aici, o mare nenorocire, poveşti de viaţă crunte”, a completat pietreanul, care ieri repara câteva corturi de iarnă pentru refugiaţi. Îi dădea zor pentru că astăzi va pleca din nou la drum, în tabăra Kavala, unde va sta o săptămână. „E nevoie mare de ajutor. Acolo sunt peste 7.000 de refugiaţi, dintre care 2.000 de copii”, a completat temerarul. Într-un alt colţ al taberei, într-un depozit, Alina Petcu sorta cu grijă hainele şi alimente pentru pachetele cu ajutoare ce urmau a fi distribuite. Voiau să lase totul în regulă ca să se poată ocupa de misiunea de la Kavala (Salonic).

„Îi ador pe copii!”

În tabăra de la Atena este şi Josef, un sirian care a trăit 20 de ani în România. Acum este refugiat, trăieşte într-un squat (clădire în care stau laolaltă, în condiţii adeseori precare, cel puţin câteva sute de refugiaţi). Tot ceea ce îşi doreşte este să revină în România, să-şi îmbrăţişeze copiii. „Uneori nu-mi pot da seama cât de mult înseamnă să întinzi o mână de ajutor atunci când ţi se cere. Asta pentru că aici, în taberele greceşti, se dă lupta pentru supravieţuire!”, a mai spus Ionuţ. În taberele de refugiaţi greul îl duc adulţii, iar copiii sunt responsabili de veselie. Pe chipurile lor vezi doar zâmbete, pentru ei destinul încă nu şi-a ascuţit ghearele. „Aici (la Atena – n.r.) sunt de la bebeluşi până la tineri de 18 ani, dar cei mai mulţi sunt mici. Sunt atât de veseli, îi ador pe copii”, a spus voluntarul pietrean.

Ionuţ Ursu nu este la prima acţiune umanitară: în mai 2015, el a fost voluntar în Nepal, o ţară greu încercată de un cutremur. Timp de trei săptămâni Ionuţ a asigurat asistenţă medicală pacienţilor la Spitalul Memorial Community din Kathmandu, unde a dus o parte din donaţiile strânse în România.

Maura ANGHEL

 

 

„Dacă aţi vedea ce este aici, o mare nenorocire, poveşti de viaţă crunte” - Ionuţ Ursu