Secretele justiţiei ieşene, ţinute straşnic sub cheie EXCLUSIV

Anumite informaţii din dosarele de pe masa magistraţilor sunt considerate secrete de serviciu sau chiar de stat * pentru accesul la acestea sunt necesare proceduri speciale, deşi pe baza lor se dau verdicte  

Problema informaţiilor clasificate, secrete, este un vierme ce roade de multă vreme mărul justiţiei. Până în 2014, exista posibilitatea absurdă ca nu doar apărătorii, ci nici chiar judecătorii să nu aibă voie să afle tot ce conţine un dosar în care, teoretic cel puţin, ar fi trebuit să dea un verdict imparţial şi informat. Acum, măcar li se dă voie să afle ce este necesar fără obţinerea unui certificat special, dar asta nu înseamnă că e totul simplu.

Prin Hotărârea 140 din 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a fost garantat accesul la informaţiile clasificate pentru judecători şi procurori. Sunt definite astfel „informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării, trebuie să fie protejate”. Secretele se împart în cele de stat şi de serviciu, ultimele aducând atingere unor persoane juridice.

Se cere angajament
Ca să poate studia documentele din dosare clasificate astfel, judecătorii trebuie să semneze un angajament cum că vor păstra secretul. Accesul la actele cu bucluc se face cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte. Nu toţi magistraţii au dorit să se lege la cap. „Se face o cerere de acces şi se acordă acceptul de preşedintele unităţii, noi arătând că vom respecta condiţiile care ţin de confidenţialitate. Cam o treime dintre judecători au făcut astfel de cereri, pentru că vin în contact cu asemenea informaţii. Este vorba despre judecători din complete de contencios administrativ şi de penal, unde sunt documente mai ales cu secrete de serviciu. Consultarea documentelor se face în birouri speciale”, a precizat Diana Micu Cheptene, vicepreşedintele Curţii de Apel Iaşi.

Avocaţii, la mâna instanţei
Ce se întâmplă cu avocaţii? O explicaţie a venit de la judecătorul Cristi Danileţ: „Potrivit articolului 352 din Codul de Procedură Penală, în cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului. Dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză. Aşadar, nu s-ar putea pronunţa pe baza lor o hotărâre defavorabilă inculpatului, căci astfel ar fi afectat caracterul echitabil al procesului. Oricum, judecătorul naţional este obligat să respecte toate exigenţele articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”.

SRI, arătat cu degetul în sala de judecată
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de la Iaşi unde a avut loc o discuţie aprinsă pe tema secretelor a fost cel al soţiei unui fost magistrat, acum trecut în lumea celor drepţi. Lilieana Cremeniţchi, soţia fostului judecător Radu Cremeniţchi de la Curtea de Apel, le-a promis afaceriştilor Gheorghe Apopi şi Dragoş Dascălu că obţine o soluţie favorabilă într-un litigiu vizând proiecte cu fonduri europene. Ea a primit 30.000 de lei, prin Nicolae Hogaş, angajatul lui Apopi. Însă, avocata nu a luat legătura cu judecătorii din complet. În faţa oamenilor legii, ea a susţinut că banii erau un împrumut pentru transplantul soţului. „Cercetarea penală a început în octombrie 2009, la cererea SRI, prin interceptarea telefonului lui Apopi. Mandatul a fost dat în baza articolului din Legea 51/1991 privind subminarea, sabotarea sau înlăturarea prin forţă a instituţiilor statului. Prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut fără ca inculpatei să i se aducă la cunoştinţa toate actele de care DNA a înţeles să se folosească. Există o anexă pe care şi acum doar procurorul şi judecătorul o cunosc”, arăta atunci Maria Grosu, avocata lui Cremeniţchi.

Totuşi, tocmai interceptările au fost cele care i-au convins pe judecători de vinovăţia acuzaţilor. Replici precum „Pretenţiile pe subiect sunt cinci ori trei. Pentru că sunt trei cetăţeni acolo. De fapt, ai să-i vezi luni! Care hotărăsc!”, au înclinat balanţa în acest caz. Avocata a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare, Dascălu şi Hogaş au primit câte doi ani şi două luni, tot cu suspendare. Apopi s-a ales cu singura pedeapsă cu executare, de trei ani. Cristina CZELLER

Camerele unde se studiază informaţiile delicate trebuie să aibă două chei, aflate în posesia a două persoane diferite