Stadion pe ruinele celei mai fabrici de hârtie de ziar din România

 

 

 

Cu o istorie de peste 140 de ani, înființată de Mihail Kogălniceanu, Ion Ionescu de la Brad, Bogdan Petriceicu Hașdeu, A.D. Xenopol, în frunte cu premierul Ion C. Brătianu, după câștigarea independenței României, Fabrica de hârtie „Letea“ din Bacău va deveni o amintire. În locul ei va răsări un stadion de fotbal, pentru care încă Bacăul nu are nici echipă, după ce platforma fabricii, cea mai mare din estul Europei, va fi preluată de Dedeman. Firma controlată de

 

 

antreprenorii băcăuani Dragoş şi Adrian Pavăl face ultimii paşi către preluarea activelor imobiliare ale fabricii, de aproximativ 342.449 mp teren, clădiri şi construcţii speciale, preţul oferit fiind de 3.160.000 euro. ,,Fabrica a reprezentat una dintre investiţiile economice strategice din zona Moldovei. Asigura sute de afaceri pe orizontală, mii de locuri de muncă, dezvoltare economică la nivel local şi nu numai. În anii ‘80, oferta Letea includea peste 200 de sortimente de hârtie şi cartoane dar şi hârtie de ziar, care acoperea întreg necesarul intern şi o mare parte din export, către state precum SUA, Elveţia, Olanda, Orientul Mijlociu şi ţări din Asia. La Letea existau 12 maşini de fabricare a hârtiei, de la hârtie de ziar, igienică, pentru ţigarete, cu filigran, ş.a. Din toată acea investiţie a mai rămas o maşină de hârtie şi una de maculatură, care sunt depăşite din punct de vedere tehnologic. Acesta este şi motivul pentru care s-a decis identificarea unui investitor interesat, în primul rând, de preluarea activului imobiliar”, a declarat Florin Dragomir, asociat coordonator al lichidatorului judiciar Sierra Quadrant.

 

 

Istoria unui colos în ruine

 

 

Înființată în urmă cu 140 de ani printr-o decizie a Guvernului Ion C. Brătianu, Fabrica „Letea“ din Bacău a fost timp de un secol cel mai mare furnizor de hârtie de ziar și produse de papetărie din țară. Societatea Letea a fost înființată în anul 1881, în partea de sud a municipiului Bacău, pe un teren agricol aflat în zona comunei Letea Veche. Amplasarea a fost justificată de apropierea de râul Bistriţa, la o distanţă rezonabilă faţă de zonele forestiere ale Carpaţilor Orientali. În 1882, a început construcţia unităţii, iar prima capacitate de producţie a intrat în funcţiune în anul1884, având în dotare doar o maşină Voith cu o capacitate de producţie de hârtie de ziar şi de scris-tipar de 1000 t/an. După câţiva ani, un incediu a întrerupt procesul economic şi, în 1890, fabrica şi-a încetat producţia. În 1897, după mai multe investiţii în utilaje, la conducerea fabricii a ajuns chiar un membru al familiei Brătianu - Constantin I. C. Brătianu. Fabrica a reuşit să treacă peste cele două războaie mondiale, criza din 1929-1933 şi a cunoscut chiar o perioadă înfloritoare în timpul comunismului, când la Letea se fabricau pe lângă hârtia de ziar şi caiete, hârtie-foiţă, hârtie colorată, hârtie igienică etc. Între 1948-1989, după încheierea procesului de naţionalizare, Letea va cunoaşte cea mai mare dezvoltare. În 1976 a fost pusă în funcţiune instalaţia de producţie de hârtie de ziar, singura din ţară. După Revoluţie, Letea a asigurat, mai mulţi ani, circa 80% din hârtia pe care se tipăreau ziarele. La sfârşitul anului 1989, Letea avea în funcţiune următoarele instalaţii tehnologice şi auxiliare: instalaţie de cojire a lemnului cu două linii, pentru fabricarea pastei mecanice şi a celulozei, fabrica de celuloză bisulfit, instalaţie de fabricare a pastei mecanice, 12 maşini de hârtie pentru fabricarea unei largi game de sortimente (hârtie de ziar, scris-tipar, igienico-sanitare, de desen, filtrante, filigran pentru documente, subţiri pentru ţigarete, suport carbon, imitaţie pelur, tehnice şi speciale, de ambalaj şi cartoane), centrala termică pentru generarea energiei, care utilizează drept combustibil păcura şi gazul metan. În perioada 1994-1997, mare parte din producţia de hârtie este sistată, rămânând active doar două maşini de fabricat hârtie: MH 11, pentru producţia de hârtie de ziar şi MH1, pentru producţia de hârtie igienică. 2003 este anul în care fabrica a fost privatizată, cumpărătorul fiind Dumitru Sechelariu, iar după doar cinci ani, în anul 2008, fabrica mai avea doar 455 de angajaţi şi o cifră de afaceri de doar 80 milioane de lei. Începutul sfârșitului a venit în 2010, când din cei 270 de angajaţi care mai supravieţuiseră valurilor de disponibilizări, au mai rămas doar 50, mai mult paznici, pentru a păzi toate utilajele şi construcţiile, devenite acum ruine. Florin CRĂCIUN