Tradiţii în Săptămâna Luminată

Nu se spală rufe, iar miercurea şi vinerea nu sunt zile de post * în ziua de vineri se sfinţesc apele şi se face Agheasma Mică * sărbătoarea este închinată unui izvor din Constantinopol cu apa căruia Maica Domnului a făcut minuni

 Numele vine din vechime şi este legat de un obicei din Noaptea de Înviere. Catehumenii, care îmbrăţişaseră noua învăţătură creştină şi care se pregătiseră în mod deosebit în vremea Postului Mare, primeau Taina Sfântului Botez. Ei păstrau hainele luminate pe care le primiseră după Botez şi le dezbrăcau abia în Duminica Tomii, adică prima după Paşte. Pentru că au primit Botezul, ei se numeau „luminaţi”, iar cele şapte zile de după sărbătoarea Învierii erau pentru ei „Săptămâna cea luminată”.
Săptămâna Luminată este marcată de slujba Utreniei Învierii şi cea a Sfintei Liturghii pascale, care se săvârşesc aproape neschimbat în toate zilele săptămânii. Excepţie face doar vinerea acestei săptămâni, care este închinată Izvorului Tămăduirii, adică unui izvor minunat de la Constantinopol, cu apa căruia Maica Domnului a făcut multe vindecări. În această săptămână nu se spală rufe şi se mănâncă de frupt în zilele de miercuri şi vineri, cunoscute ca zile de post. Se spune că în această săptămână nu este bine să te cerţi şi nici să-ţi faci duşmani şi să reiei legăturile cu toate persoanele care au trecut prin viaţa ta, indiferent dacă ţi-au fost prieteni sau nu. Potrivit tradiţiei populare, în această perioadă Raiul este deschis, iar cei adormiţi sunt primiţi în Rai, indiferent de păcatele pe care le-au făcut de-a lungul vieţii. În Săptămâna Luminată, preoţii poartă veşminte albe, iar uşile altarului rămân deschise.

Acces doar pe bază de cartelă la Spitalul Judeţean

Ionuţ ŞERBAN

 

În primele secole ale creştinismului, Botezul era săvârşit în noaptea de Paşte, iar cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe toată săptămâna, simbol al bucuriei Învierii.