Anexarea Transnistriei de către Rusia, între mit și risc real. „Ar fi suicidal să facă asta”

Apele s-au agitat din nou în Transnistria, după ce un cunoscut opozant din zonă a avertizat că politicienii locali ar face demersuri pentru alipirea la Rusia. „Adevărul” a stat de vorbă cu trei experți de prim rang, doi politologi și un general, în încercarea de a desluși dacă riscurile sunt reale sau mai degrabă este o alarmă falsă.

Recent, opozantul transnistrean Ghenadie Ciorba a avertizat că la congresul așa-zișilor deputați din Transnistria, care va avea loc pe 28 februarie, ar urma să fie adoptată o solicitare către Moscova privind alipirea regiunii separatiste la Federația Rusă. Chișinăul a reacționat deja și a răspuns că „nu există temei să credem că situația din regiune s-ar putea deteriora”.

Ce spune o expertă în analiză de risc

Veronica Anghel este profesor de Ştiinţe Politice la cunoscuta universitate americană Johns Hopkins. Totodată, ea este cercetător la Institutul Universitar European şi este specializată în analiză de risc, politică de partid în Europa post-comunistă, integrare europeană şi sisteme democratice.

„Nu există motiv să ne așteptam la o escaladare către conflict în Transnistria. Moldova nu este Ucraina. Transnistria nu este Donbas, nu este nici măcar Abkhazia. Pe hârtie, ar trebui să fie 1.500 de soldați ruși în Transnistria, dar de fapt cei mai mulți sunt localnici, un fel de grup de securitate angajat de conglomeratul. Sheriff, care conduce Transnistria. Numărul trupelor ruse care au rămas pe teritoriul Transnistriei este sub 100. Aceste trupe nu sunt trupe de invazie”, spune experta.

Un alt aspect ține de vecinătatea imediată a Ucrainei, ceea ce face ca accesul unor eventuale forțe de invazie să fie blocat.

„În plus, Ucraina și-a închis granița cu Transnistria, indirect oferind protecție dar ai tăind comerțul legal și ilegal. Statele Unite au un program de asistență pentru Moldova pentru controlul frontierelor”, adaugă Veronica Anghel.

Și mai este un aspect, punctat foarte bine de profesoara româncă. Politicienii și oamenii de afaceri din Transnistria au preferat să rămână neutri și nu s-au amestecat în războiul din Ucraina. „Deși conglomeratul Sheriff are nevoie de legătură cu Rusia pentru a rămâne dezlegați de Chișinău, este în interesul lor să urmărească și integrarea economică cu Chișinăul. De la începutul războiului ruso-ucrainean, politicienii și oamenii de afaceri care conduc Transnistria s-au ținut departe de conflict.”

Rusia e mai mult cu ochii pe Chișinău decât pe Tiraspol

În altă ordine de idei, Rusia nu este neapărat interesată de Transnistria, ci mai degrabă de Republica Moldova, per ansamblu.

„Atenția Rusiei este mult mai mult la politica de la Chișinău decât la ce se întâmplă în Transnistria. Sandu și PAS vor avea alegeri prezidențiale în 2024 și acolo vom vedea intervenții în manipularea opiniei publice împotriva PAS și în destabilizarea țării. Rolul Transnistriei este secundar; Rusia nu investește atenție sau resurse în acest spațiu cu aproximativ 400.000 de locuitori, mulți dintre ei pensionari. Ambițiile Moscovei pentru destabilizarea Moldovei depășesc regiunea transnistreană. De fapt, mulți politicieni din Chișinău se tem că o integrare prea rapidă a Transnistriei vorbitoare de rusă în Moldova ar fi, de fapt, un ajutor mult mai mare pentru politica Rusiei decât menținerea regiunii în această zona gri lipsită de violență din 1992”, punctează Veronica Anghel.

În același timp, anumite legături dintre Transistria și Chișinău nu pot fi tăiate prea lesne și sunt în avantajul ambelor părți.

„De fapt, Transnistria funcționează pe un aranjament de comerț cu gaz între Moldova și Rusia. Gazul rusesc ajunge în Transnistria prin Moldova la dreapta de Nistru fără că cineva să plătească pentru el. Cu acest gaz gratis rusesc funcționează centrală de la Kuchurgan, care în schimb furnizează pentru restul Moldovei aproape jumătate din electricitatea de care are nevoie”, mai afirmă Anghel.

„Transnistria rămâne un punct de presiune pe care Rusia va încerca să-l exploateze intens înaintea alegerilor prezidențiale din Republica Moldova din toamnă. Pentru Rusia, Republica Moldova rămâne un obiectiv strategic clar, de transformare într-un stat vasal, în stilul Belarus. Au fost două încercări eșuate până acum de a schimba guvernul ales democratic al președintelui Sandu: prima prin orchestrarea de proteste finanțate de oligarhii moldoveni afiliați cu Kremlinul în iarna anului 2022, iar a doua printr-o încercare de lovitură de stat folosind un format similar celui din Muntenegru in 2016”, spune Bjola.