Judecător al Curţii Constituţionale: „Sistemul legislativ din România este prea încărcat!”

Prof. univ. dr. Tudorel Toader este unul din cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale. Decan al Facultăţii de Drept din Iaşi, magistratul a acordat în exclusivitate un interviu pentru ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei“. El a vorbit despre cea mai stabilă putere a statului: puterea judecătorească

- România are un sistem legislativ prea încărcat?
- Da, cred că avem un sistem mult prea încărcat, cu mult prea multe norme de reglementare. Unele se suprapun, altele omit să reglementeze aspecte esenţiale, iar altele sunt neconstituţionale, întru totul sau în parte. Se poate evoca necesitatea unei mai bune structurări a sistemului nostru normativ. Sunt norme care sunt lipsite de previzibilitate, de predictibilitate şi de claritate, aspecte care creează dificultăţi. Dovada este practica neunitară care nu are altă cauză decât lipsa de claritate a normei.
- Noile coduri, cel Penal şi Civil, şi procedurile specifice erau necesare? Ajută ele sistemul?
- Orice lege, mai ales dacă este vorba de coduri, aduce noutatea şi progresul, dar şi norme care pe parcurs vor mai fi modificate. Este adevărat că acestea nu sunt perfecte ci sunt perfectibile. Aceste coduri erau însă necesare, deoarece oricâte modificări am fi adus Codului Penal din 1969, se simţea nevoia unei alte politici şi filozofii, pentru că au apărut valori noi, atitudini noi, suntem membrii ai Uniunii Europene şi trebuia să ne raportăm şi la normele europene, de aceea noile coduri reprezintă un progres.
- Noile coduri reduc numărul mare de plângeri făcute de români la CEDO?
- Nu cred. Dacă ne gândim că noile coduri prevăd pedepse mai reduse, nu putem trage concluzia că cel condamnat cu o pedeapsă mai mică va fi mulţumit şi nu se va mai duce la CEDO. Din păcate ocupăm un loc fruntaş privind numărul de cauze aflate pe rolul Curţii Europene. Se caută soluţii ca aceste probleme să fie rezolvate pe plan naţional. Poate se va introduce la un moment dat un filtru, dar în acest moment nu am o garanţie care să mă determine să spun că noile coduri vor reduce procesele la CEDO.
- Reducerea perioadei de detenţie conform noului Cod Penal şi Procedură Penală ar putea soluţiona problema supraaglomerării închisorilor din România?
- Este greu de spus deoarece acesta nu are rolul de a elibera penitenciarele. În primul rând are rolul preventiv de a determina cetăţeanul să respecte legea. Putem discuta însă aici de faptul că, în momentul în care s-a trecut de la un cod la altul, penitenciarele erau destul de aglomerate. Discuţia este însă dacă era oportună o lege de graţiere, pentru a repune cetăţenii care sunt în penitenciare într-o condiţie de egalitate? Aici este o chestiune de oportunitate şi de constituţionalitate, dar asta este o opţiune a legiuitorului, care putea adopta un act de clemenţă.
- Faptul că interceptările pot fi făcute doar după ce i se aduce la cunoştinţă persoanei că este urmărită penal poate pune în gardă persoana în cauză?
- Aceste interceptări pot fi făcute pe baza Procedurii Penale, pe baza Legii privind stocarea datelor şi pe baza Legii privind siguranţa naţională, în condiţii diferite, desigur. Legea privind stocarea datelor a fost declarată neconstituţională şi este în vigoare până când va fi publicată decizia Curţii de declarare a neconstituţionalităţii în Monitorul Oficial. Din acel moment vom rămâne doar cu Codul de Procedură Penală şi Legea siguranţei naţionale. Practic, persoana nu este anunţată că va fi ascultată, dar sunt nişte garanţii de prezumţie a nevinovăţiei. Oricum, Codul de Procedură Penală prevede suficiente instrumente pentru interceptarea şi valorificarea convorbirilor, respectând garanţiile pentru valorificarea lor în prevenirea şi combaterea infracţionalităţii.
- Legea cartelelor prepay nu solicită prea multe informaţii cu caracter personal?
- Dacă scopul acelor cartele este ilicit, mi se pare firească măsura de a identifica pe cei care folosesc aceste cartele, pentru a preveni încălcarea legii. Prea multe nu pot vorbi de spre această lege, deoarece încă nu este promulgată şi se află în controlul de constituţionalitate.
- De ce pentru o lege sunt necesare şi norme de aplicare?
- Este o chestiune de tehnică legislativă. Nu toate legile au norme de aplicare, însă pentru unele sunt necesare astfel de norme. Ca de exemplu în domeniul agriculturii, unde sunt multe formulare, este normal ca acestea să nu facă parte din corpul legii şi se trec la norme. Trebuie punctat însă că normele nu adaugă la lege, norma de aplicare reprezintă instrumentul clarificator pentru agentul autorităţii de a o pune în aplicare. O deficienţă a sistemului apare atunci când între adoptarea legii şi publicarea normelor trece o perioadă prea mare de timp.
- Aparatul care creează legi în România trebuie modificat sau completat?
- La catedră discut cu studenţii mei pe lege, dar la Curte nu judec legiuitorul, ci produsul acestuia. Este dificil să spun eu ce trebuie făcut. Cu toate acestea, din moment ce legile suferă pe alocuri, este de înţeles că activitatea autorului legii are deficienţe în palierele respective. General, e preferabil ca emitentul legii să aibă toate elementele necesare adoptării unei legi în raport cu tehnica legislativă. Cu toate acestea, trebuie să nu uităm că deputat sau senator creează legi şi nu este jurist pentru a analiza ceea ce propune în lege. Trebuie înţeles că legea are în ea şi oportunitate, nu doar rigoare, acurateţe şi previzibilitate.
- În România este suficient de reglementată răspunderea magistraţilor în faţa legii?
- Magistraţii formează puterea judecătorească. E puterea cea mai stabilă, pentru că cea executivă se schimbă la patru – cinci ani, cea legislativă la patru ani, pe când puterea judecătorească este formată din specialişti de carieră, magistraţii. Judecătorul independent se supune numai legii. Independenţa sa reprezintă statutul lui ca magistrat. Dacă el ar şti că după fiecare decizie pe care o dă îi face plângere cineva, atunci independenţa lui ar fi sub semnul întrebării. Sigur că el răspunde dacă îşi exercită atribuţiile cu rea-credinţă, cu neglijenţă. Eu cred că în aceste limite avem suficiente mecanisme de control ale activităţii magistraţilor, respectându-le independenţa şi supunerea lor numai faţă de lege. Pentru că şi el are nevoie de un echilibru între drepturi şi obligaţii, între libertăţi şi constrângeri.
- Parlamentarii ştiu întotdeauna ceea ce votează?
- Pot fi date două răspunsuri: dacă ştiu că legea este pe ordinea de zi, iar aici se presupune că da, iar a doua dimensiune este ceea cu privire la conţinutul legii pe care o votează, care iarăşi se presupune că da. Trebuie din nou avut în vedere că cei care votează o lege nu au neapărat pregătirea necesară în domeniul acesta.
A consemnat Anca BURNICHE

- Care a fost drumul spre Curtea Constituţională?
- De când am terminat facultatea şi până în acest moment nu am pierdut niciodată legătură cu activitatea practică de înfăptuire a justiţiei. Mai am un pic şi fac o garderobă de robe. Am profesat ca avocat în Baroul de la Iaşi, m-am suspendat şi sunt judecător şi cred că atunci când voi termina mandatul voi reveni în avocatură. Tot timpul am avut activitatea complementară de practică din perspectiva avocatului sau a procurorului constituţional. Este o completare a meseriei de la catedră, deoarece studentului nu îi vorbeşti despre cazuri din reviste, ci despre situaţii întâlnite pe viu. La Curte eu am fost numit în octombrie 2006 pe „un rest” de mandat, de un an de zile, ca urmare a unei demisii. Trebuie ţinut cont că cei nouă judecători verifică constituţionalitatea legii din toate domeniile de activitate. Este greu de crezut că un jurist cât ar fi de bun, ştie toate domeniile. De aceea Curtea trebuie să fie compusă din specialişti care să acopere toate domeniile. După plecarea profesorului Bulai, la nivelul Curţii era aşteptată venirea cuiva specializat în ştiinţele penale şi în felul acesta am intrat eu. M-a desemnat Camera Deputaţilor, m-a propus PNL şi m-au votat toţi din Cameră în unanimitate. În 2007 am avut însă un vot „împotrivă”.

Citeşte mâine în ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei“ părerea decanului Tudorel Toader despre provocarea de a urma cursurile Facultăţii de Drept