Metamorfoza politicii româneşti EXCLUSIV

Legislatura 2012-2016, care s-a sfârşit odată cu încheierea anului, poate fi considerată o perioadă a schimbărilor majore pe eşichierul politic, luând în calcul alianţele încheiate de-a lungul timpului, fuziunile eşuate şi dorinţa arzătoare a unor „muribunzi politici” de a-şi face propriul „partid de scară”.  De pe urma acestor metamorfoze singura formaţiune care nu a avut de suferit a fost PSD, în timp ce liberalii par a fi sortiţi să facă în permanenţă opoziţie. Din categoria partidelor „muribunde” amintim PSRO, UNPR și PPDD care au mers pe drumul pierzaniei

Politicienii români au demonstrat în ultimii patru ani că doctrinele şi conflictele pe diferite idei sunt doar o şaradă pentru cei ce privesc de pe margine, în timp ce jocurile puterii se fac cu uşile închise, prin alianţe obscure şi de scurtă durată. Astfel, legislatura tocmai încheiată stă mărturie pentru ceea ce se numeşte traseism politic şi goana după putere.
Să ne amintim de 2012
Îndreptându-ne atenţia spre alegerile parlamentare din 2012, primul lucru pe care trebuie să îl amintim ţine de faptul că cetăţenii au avut atunci posibilitatea de a-şi pune încrederea în mâinile a două alianţe care însă nu au ajuns să prindă finalul lui 2016 şi al legislaturii. Este vorba despre Alianţa USL, formată din PSD, PNL şi PC, de pe urma căreia cele trei partide au reuşit să obţină o majoritate zdrobitoare în Parlament, cu 395 de aleşi. Acelaşi an, aceleaşi alegeri, altă alianţă, fiind vorba despre ADR, cea care îi reunea sub o singură siglă pe cei de la PSD, FC şi PNŢCD. Trebuie precizat faptul că, la acea perioadă, a făcut o impresie bună şi partidul lui Dan Diaconescu, PPDD, însă niciunul din aceşti mastodonţi ai politicii româneşti care împărţeau în iarna lui 2012 puterea în Parlamentul Românii nu au rezistat până la final de legislatură.

Citește și Analiza victoriei PSD în judeţul Iaşi EXCLUSIV

Scindări şi fuziuni pe bandă rulantă
Primii care au rupt colaborarea au fost cei de la ARD care, la puţin timp de la alegeri, au decis să o ia pe drumuri separate. Au urmat apoi disputele între Victor Ponta şi Crin Antonescu, co-preşedinţi ai USL, care împreună au reuşit să dezbine această alianţă. Acesta a fost momentul în care cea mai mare parte a partidelor politice au încercat să se reorganizeze în speranţa că vor avea un cuvânt de spus în formarea unei majorităţi. Astfel, liberalii şi-au dat mâna cu PDL, însă o parte din susţinătorii lui Traian Băsescu au decis să se rupă de „partidul mamă” şi să formeze singuri o nouă structură, luând astfel naştere PMP. Nici tabăra dreptei nu a rămas nescindată, deoarece Călin Popescu Tăriceanu a dorit să se rupă, împreună cu o „mână” de oameni şi, împreună cu cei de la PC au format noul ALDE.
Tot ca bureţii după ploaie au apărut şi parlamentari UNPR, un partid fără doctrină politică, cu membri dezertaţi de pe la toate formaţiunile politice, care pretindeau că vor lucra pentru „interesul naţional”, sub conducerea lui Gabriel Oprea, pe atunci vicepremier în Cabinetul Ponta.
În luna iulie a anului trecut, după ce uneperiştii au rămas fără generalul Oprea, care a fost îngenunchiat de procurori şi opinia publică după ce un poliţist şi-a pierdut viaţa în timp ce-i croia politicianului drum prin aglomeraţia din Bucureşti, puţinii oameni care au mai rămas sub însemnele UNPR s-au alăturat echipei lui Traian Băsescu, nu înainte de a apărea scântei pe seama acestei fuziuni.
Şi în PSD au existat răzvrătiţi, însă un partid atât de mare nu a fost destabilizat de cei câţiva oameni care au hotărât să-şi separe drumurile politice de doctrina social-democrată. Astfel, deputatul Bogdan Diaconu a demisionat din PSD şi a pus bazele PRU, un partid autointitulat „naţionalist”, având-l ca imagine sugestivă pe Vlad Ţepeş, astfel încât să nu mai existe dubii cu privire la doctrina sa.
Trist i-a fost drumul politic lui Mircea Geoană care, după ce a fost exclus din PSD, a încercat să-şi construiască de la zero un partid propriu, PSRO, de care însă s-a ales praful, neavând niciun rezultat notabil pe eşichierul politic.
Aşa cum rezultă în cele precizate anterior, clasa politică românească a trecut prin schimbări majore în ultimii patru ani, însă nu toate schimbările au fost de bun augur pentru politicieni, care nu au mai ajuns să intre în turul electoral din 11 decembrie 2016, pentru o nouă legislatură. Astfel, singurii care nu au avut de tras ponoasele mişcărilor politice au fost social-democraţii, aceştia menţinându-şi echipa intactă. Liberalii s-au aflat în cădere liberă, încercând prin tot felul de proceduri democratice să ia puterea pesediştilor, dar fără izbândă, în timp ce adepţii lui Băsescu abia au reuşit să trimită o mână de oameni în noul Parlament format pe 11 decembrie.
Tăriceanu şi oamenii lui s-au alipit strategic pe lângă partidul lui Dragnea, formând noua majoritate parlamentară. În ceea ce priveşte PSRo şi PRU acestea sunt istorie, la fel ca partidul lui Dan Diaconescu, care a dispărut de pe eşichierul politic, asemeni fondatorului. Anca BURNICHE

Clasa politică a fost zdruncinată şi de efectele Ordonanţei de urgenţă 55/2014, cunoscută sub numele de „ordonanţa traseiştilor”, de pe urma căreia social-democraţii au avut cel mai mult de câştigat, majoritatea traseiştilor găsindu-şi un loc în tabăra stângii.