Nicolae Bănicioiu: „Într-un dezastru nu există abordări ideale!” EXCLUSIV

Fostul ministru al Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, deschide o rană adâncă în inima românilor, vorbind despre tinerii din Colectiv, dezminţind deopotrivă acuzaţiile care i se aduc. Mai mult, pesedistul trage un nou semnal de alarmă cu privire la faptul că, după un an de zile de la infernul din capitală, în România pacienţii cu arsuri grave sunt plimbaţi de la o unitate medicală la alta, până ce mor sau li se aprobă transferul peste hotare. În ceea ce priveşte Spitalul Regional de Urgenţă, Bănicioiu îşi asumă în faţa ieşenilor că va lucra pentru realizarea acestei investiţi

- Apariţia dumneavoastră pe lista PSD Iaşi a fost impusă de Liviu Dragnea?
- Eu nu cred în implicarea domnului Dragnea în a le spune celor de la Iaşi ce să facă. Cred într-o consultare şi în faptul că m-au dorit lângă ei în acest demers electoral şi în cel postelectoral. Scopul apariţiei mele pe lista PSD de la Iaşi este de a reuşi să punem în practică nişte chestiuni cât mai pragmatice pentru ieşeni, aşa cum este Spitalul Regional de Urgenţă. Deşi toată lumea şi l-a dorit, nimeni nu a făcut nimic pentru el. În anul 2007 România, condusă de o guvernare liberală şi cu un ministru foarte longeviv la Sănătate (Eugen Nicolaescu -n.r.), a avut posibilitatea de a cere fonduri europene, dar a uitat să facă acest lucru. S-a aşteptat până în 2014, când am ajuns şi eu pasager la Ministerul Sănătăţii, pentru a cere finanţarea pentru care am negociat mai multe luni şi am reuşit să obţinem 300 de milioane de euro, pentru cele trei spitale, fixate la Iaşi, Cluj şi Craiova. Practic, am adus 300 de milioane aici în ţară, dar imediat după plecarea Guvernul (Ponta-n.r.) lucrurile au stagnat, deşi atunci când pică un guvern proiectele nu mor, mai ales că nu era vorba despre o investiţie politică.

- La Iaşi au fost multe disensiuni pe tema amplasamentului Spitalului Regional şi foarte multe bâlbe deopotrivă. Unde s-a greşit?
- Eu nu vreau să intru în detalii de locaţie, însă am constatat că din momentul în care a venit acest Guvern tot analizează. Ideea este că dacă mai analizează foarte mult, vorbind aici de ordinul a câteva luni, vom pierde posibilitatea de a face spitalul. Aceşti patru ani în care se poate realiza spitalul, fiind vorba de licitaţii, construcţie şi procedurile de dotare, sunt foarte puţini. Unitatea medicală ar trebui să se termine undeva în anul 2020, iar dacă nu începe efectiv licitaţia în ianuarie a lui 2017 sunt foarte reticent că spitalul mai poate fi făcut şi atunci banii vor fi pierduţi.

- Îşi asumă Nicolae Bănicioiu proiectul Spitalului Regional de Urgenţe în faţa ieşenilor şi nu numai?
- Eu îmi asum proiectul Spitalului Regional şi mi l-am asumat de la început, cât am fost la Minister. Îl sprijin şi pe actualul ministru (Vlad Voiculescu-n.r.) în implementarea acestui proiect şi pe cel care va veni după 11 decembrie. Scopul meu ca deputat va fi acela da construi spitalul, acesta fiind motivul prezenţei mele alături de Organizaţia PSD Iaşi.

- La Iaşi a fost lansată o petiţie împotriva dumneavoastră, imaginea lui Nicolae Bănicioiu fiind asociată cu incendiul de la Colectiv. Ce vă reproşaţi că nu aţi făcut pe vremea în care aţi fost ministru?
- Sistemul sanitar nu este al unui partid, motiv pentru care nici lacunele sale nu trebuie puse pe seama unei formaţiuni politice sau a unui om. Întrebarea este de ce în 26 de ani în ţara nostră nu s-au construit spitale sau de ce reabilitările făcute au fost doar în Guvernul PSD, dacă suntem atât de contestaţi? Referitor la Colectiv şi colegii liberali îşi vor da seama la un moment dat că nu eu am fost la originea incendiului, ba, mai mult, că eu şi colegii mei am făcut tot ce a fost omeneşte posibil să salvăm cât mai mulţi oameni. Evident că sunt foarte multe de reproşat pentru că într-un dezastru nu există abordări ideale, dar lucrurile s-au răstălmăcit atât de mult...Vreau să lămuresc odată pentru totdeauna că eu nu am spus niciodată că România are posibilităţi medicale mai mari decât alte ţări europene. Mai mult, am apelat la ajutor extern încă din primul moment, din noaptea incendiului au fost primele apeluri pentru ajutor extern, chiar dacă astăzi sunt scoase în prim-plan numai minciuni. Un alt lucru de care trebuie ţinut cont este că, la acel moment, era vorba de stabilizarea victimelor la faţa locului! S-a reproşat că oamenii au fost ţinuţi în spaţii „improprii”, dar nu există nicio ţară europeană care să poată asigura acest lucru (făcându-se referire la o unitate medicală care să poată asigura îngrijirea a peste 50 de arşi- n.r.), având în vedere că cel mai mare număr de locuri pentru arşi (de natura celor care au fost prinşi în Colectiv-n.r.) este de 20 de persoane. Oamenii aceia nu au avut nevoie de ajutor în zile separate, au fost toţi odată! Ni s-a zis că nu i-am transferat în primul moment, dar niciun doctor nu ne dădea acordul pentru că oamenii nu erau stabilizaţi. Unde era să-i transferăm... Vă dau un exemplu: România, după Colectiv, a avut câteva cazuri de mari arsuri, oamenii au fost mutaţi prin spitale şi, la un moment dat, s-au stins. Atunci am avut o capacitate, pe care noi am folosit-o, dar cu aceşti oameni plimbaţi de colo-colo ce s-a întâmplat? Mie îmi pare rău că nu s-a învăţat nimic, că am ajuns în situaţia în care am avut un singur mare ars în capitala României, l-am plimbat pe la toate spitalele, a fost refuzat de toate spitalele şi a trebuit dus la Sofia. Dacă aceasta este soluţia, am mari dubii de ceea ce s-ar întâmpla într-o situaţie similară. Gândiţi-vă că pentru un singur pacient în starea celor de la Colectiv era nevoie de 7 chirurgi!

- După Colectiv, oamenii au ieşit în stradă revoltaţi pe sistem, pe clasa politică...
- Nu pot face aprecieri legate de părerile oamenilor, poate atunci au crezut că trebuie să plece Guvernul PSD, dar au fost şi foarte multe instigări. Mulţi au încercat să capteze supărarea oamenilor şi s-o folosească, dar plecarea noastră (a cabinetului Ponta- n.r.) nu m-a supărat. A fost o presiune atât de mare pe noi încât la un moment dat am rămas cam singur pe acolo... Eu cred că nişte oameni au tendinţa de a căuta vinovaţi în rândul salvatorilor, a celor care fac ce pot, în loc să meargă la origini.

- Aţi vorbit de demisie. Observ în România un trend al solicitării demisiilor de fiecare dată când apare un blocaj. Cum vi se pare acest comportament încurajat în primul rând de politicienii aflaţi în opoziţie?
- Noi ne-am dat demisia atunci pentru că nu am vrut să fim contra poporului, deşi poporul nu era atât de contra noastră! Vă reamintesc că în acea perioadă noi nu am vrut ca jandarmii să intervină la proteste şi cred că a fost o decizie corectă, dat fiind că era un mod al oamenilor de a-şi manifesta nemulţumirea. Am văzut că astăzi jandarmii intervin fără probleme împotriva manifestanţilor, având aici exemplul celor din capitală care cereau unirea. Din păcate, în România contează cine „comunică” mai bine, decât faptele oamenilor.

- După plecarea Cabinetului Ponta la guvernare au venit tehnocraţii. Cum îi vedeţi dumneavoastră pe aceşti „puri ai politicii”, dat fiind că în ultima perioadă observăm că tot mai mulţi se asociază cu diferite formaţiuni de pe eşichierul politic?
- A fost un concept de marketing politic şi am dubii că mai crede cineva în ideea de „tehnocraţie”. În România, nu a fost niciun moment un guvern tehnocrat, ci o altă formă de guvernare politică. Democraţia este în general făcută de votul oamenilor, iar astfel de guverne este o măsură de criză... Din păcate, în România criza a ţinut un an întreg.

- Cum au mers lucrurile în Sănătate după căderea Guvernului Ponta?
- O să vă răspund cu un exemplu: după alegerile prezidenţiale, am hotărât să mărim salariile cu 25% şi am fost făcuţi populişti şi acuzaţi că vom distruge bugetul. Acum, la un an şi jumate de la implementarea acelei hotărâri, bugetul a rezistat, oamenii îşi iau şi acum banii şi constatăm că Ministerul Sănătăţii dă înapoi la buget vreo 500 de milioane, care le-au rămas şi nu au ştiut să-i cheltuiască, nu i-au investit în spitale, în infrastructură medicală.

- După nenorocirea de la Colectiv a ieşit la iveală problema infecţiilor nosocomiale. Din ce ştiu, astfel de situaţii pot fi rezolvate doar dacă spitalul este „ras de pe faţa pământului”...
- Din păcate şi problema acestor infecţii este tratată tot politic şi superficial. Singura soluţie viabilă este de a face spitale de la 0, restul sunt măsuri de moment şi păcăleli. Reabilitezi o unitate medicală pentru ca medicii să-şi desfăşoare activitatea în condiţii bune, până ridici un spital nou, european!

- România „exportă” medici. Cum putem stopa acest fenomen?
- În primul rând ar fi trebui continuată acea politică de creşteri salariale, care se încadra într-un plan mai amplu de dublare a salariilor. Mai mult, până nu vom dota spitalele, vom avea o mare problemă, pentru că mulţi pleacă din caza lipsei echipamentelor şi a locului de muncă. Să nu uităm că astăzi posturile în sănătate sunt din nou blocate, acesta fiind încă un „câştig” al guvernării tehnocrate...
A consemnat Anca BURNICHE

* * *
„PSD nu este un partid comunist. Eu la căderea comunismului aveam 10 ani, iar astăzi mă face pe mine comunist domnul Blaga, care la acea vreme era secretar la PCR. Noi nu am comunicat bine de-a lungul timpului, de aceea am primit o etichetă”- Nicolae Bănicioiu
* * *
„Mie îmi pare rău că nu s-a învăţat nimic, că am ajuns în situaţia în care am avut un singur mare ars în capitala României, l-am plimbat pe la toate spitalele, a fost refuzat de toate spitalele şi a trebuit dus la Sofia”- Nicolae Bănicioiu