PSD explică OFICIAL controversatul vot în cazul Șova: PNL-ul facut KO

Votul din Senat în cazul Dan Șova a stârnit multe discuții în spațiul public. Cei de la PSD vin cu argumentația juridică a deciziei din Senat și arată de ce s-a decis că trebuie mers pe o variantă în care o solicitare a justiției trebuie aprobată cu majoritate calificată de 50% plus 1 din numărul total al senatorilor și nu cu o majoritate simplă, de 50% din numărul celor prezenți.

”Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2007referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr325 din 15 mai 2007), Curtea Constituțională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În același sens, menționăm și Decizia Curții Constituționale nr. 990/2008 privind constituționalitatea dispozițiilor art. 150 alin.(3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 150 alin.(3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menționate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorității senatorilor prezenți, întrucât Constituția nu prevede în această situație o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri.

În ceea ce privește cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a senatorilor, în ceea ce privește majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a Senatului a acestora, sunt aplicabile (și în vigoare) următoarele prevederi:

- art. 24 alin.(4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi;

- art. 173 din Regulamentul Senatului

Față de jurisprudența Curții Constituționale mai sus menționată și având în vedere dispozițiile legale și regulamentare menționate, facem următoarele aprecieri:

Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale (exprimate, în cazul de față, și printr-o jurisprudență constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispozițiile art. 147alin.(4) din Constituție, republicată, obligația de respectare a acestora de către toate autoritățile publice, pe cale de consecință, Parlamentul avea obligația de a modifica art. 24 alin.(4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligația de a modifica art. 173 din regulamentul propriu de organizare și funcționare;

Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale nu generează, pe cale de consecință, neconstituționalitatea unor prevederi similare din alte legi; astfel, cele două decizii ale Curții Constituționale referindu-se la două texte punctuale, nu putea antrena, de jure, și neconstituționalitatea directă a unor prevederi similare din alte legi, ci declanșau o obligație pentru autoritățile competente de modificare a actelor normative care cuprindeau dispoziții de natura celor declarate neconstituționale;

Aplicarea de facto - cu ignorarea dispozițiilor legale în vigoare, neafectate de neconstituționalitate constatată printr - o decizie a Curții Constituționale – echivalează cu consacrarea rolului de legiuitor al Curții Constituționale; în acest fel, considerăm că ar fi încălcat nu numai principiul separației și echilibrului în stat, ci s-ar crea grave probleme sub aspectul aplicării normelor; practic, în absența unor dispoziții exprese, destinatarii unor norme juridice cu potențial de neconstituționalitate ar trebui să se simtă liberi să aplice, după bunul plac și după propria înțelegere, dispozițiile din legi,

În stabilirea temeiul legal al fundamentării unei decizii, nu se poate face abstracție de toate prevederile aplicabile și nu poate fi extrasă din sfera acestora acea categorie de norme care prezintă un potențial de neconstituționalitate, care însă nu a fost constată de autoritatea competentă; o asemenea conduită este inacceptabilă într-un stat de drept și nu reprezintă altceva decât reflexul statuării unui rol de legislator altei autorități decât cea a Parlamentului și o încălcare flagrantă a ordinii de drept.

În consecință, considerăm că, în absența unor prevederi exprese, singura posibilitate permisă de Constituție și care asigura stabilitatea raporturilor juridice este aceea ca, în cazul majorității necesare adoptării unei hotărâri referitoare la încuviințarea reținerii, percheziționării sau arestării unui senator să se aplice prevederile în vigoare, urmând ca, în legătură cu pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor în cauză, să se pronunțe Curtea Constituțională, în conformitate cu Constituția”, explică senatorul PSD, Ioan Chelaru, specialistul PSD pe probleme de regulament și Constituție.