Cum arătau Revelioanele în comunism

Revelioanele românilor dinainte de ’89 se desfășurau între reperele clasice ale vremii: petrecere de sufragerie, apartament ori casă, asistată permanent de programul special al singurului post Televiziunea Română (ce începea programul cu discursul de sfârșit de an al lui Nicolae Ceaușescu și continua cu Hora Unirii) și care cuprindea scheciurile marilor umoriști (nelipsiții Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Vasile Muraru& Nae Lăzărescu, Puiu Călinescu, Horațiu Mălăele), șlagărele vedetelor de muzică ușoară și populară și, la finalul programului Perinița, la ora 05.00. Programul era savurat și a doua zi, fiind redifuzat în ciclul ”Dacă doriți să revedeți”

Cei ce se lipseau de sonorul televizorului pentru un fundal sonor de sărbătoare, livrat de pick-up, magnetofon ori casetă audio, animau audiența cu muzică de petrecere românească (Azur, Generic) ori staruri ale muzicii pop occidentale (Toto Cutugno, ABBA, Sandra, Boney M etc.)

 

Ce găseai pe masă, de Revelion, înainte de ’89

Meniul de masă era unul de reală sărbătoare, din care nu lipseau nici atunci friptura de porc și pui, sarmalele, salata boeuf ornată cu gogoșari, măsline și castraveți murați, icre, ouă umplute, cozonac, cornulețe și alte prăjituri de casă, țuică, vin de casă, sirop cu sifon ori Quick Cola (vechea cola românescă) iar cei mai norocoși procurau pe sub mână câteva sticle de Pepsi Cola, îmbuteliat în România sub licență. Cei care aveau timp să stea la cozi, aveau pe masa de Crăciun și Revelion.

Era exclus să ieși în stradă la miezul nopții, măsură luată de autorități ca, pe fondul sărbătorii și alcoolului să nu pornească spontan o manifestație. Mai toți foloseau pocnitori și mici artificii de brad din balcoane.