8 mituri ridicole despre consumul de carne şi sănătate

Există multe nonsensuri în nutriţie. Unul dintre cele mai rele exemple este propaganda constantă împotriva consumului de carne. În acest articol găsiţi 8 mituri ridicole despre consumul de carne şi sănătate. Putrezeşte carnea în colonul nostru? Duce consumul de carne la boli cardiovasculare? Produce consumul de carne cancer? Ce spun cercetările ştiinţifice despre aceste lucruri?

 

1. Carnea putrezeşte în colonul nostru

Carnea, după cum susţin unii oameni, nu se digeră în mod corespunzător şi “putrezeşte” în colon. Acesta este un nonsens absolut, inventat probabil de către veganii necinstiţi pentru a ne speria şi a nu mai consuma carne. Ceea ce se întâmplă atunci când mâncăm carne este descompunerea acesteia de către acizii din stomac şi enzimele digestive. În intestinul subţire, proteinele sunt descompuse în aminoacizi, iar grăsimile în acizi graşi. După aceea sunt absorbite prin peretele digestiv în fluxul sanguin. Nu rămâne nimic pentru a “putrezi” în colon. Dacă vreţi să ştiţi ce “putrezeşte” cu adevărat în colon, acestea sunt părţile nedigerabile ale plantelor (fibrele) – vegetale, legume, fructe şi cereale.

Sistemul digestiv uman nu are enzimele necesare pentru a descompune fibrele şi de aceea acestea ajung până în colon. Acolo fermentează (putrezesc) datorită bacteriilor prietenoase din intestin, transformându-se în nutrienţi şi compuşi benefici precum butiratul, un acid gras cu lanţ scurt (1).

Acest lucru menţine în viaţă bacteriile prietenoase şi multe studii arată că hrănirea corectă a acestor bacterii este incredibil de importantă pentru o sănătate optimă (2, 3). Astfel, carnea nu putrezeşte în colon. Plantele da, iar acesta este de fapt un lucru bun.

Concluzie: substanţele nutritive din carne sunt descompuse şi absorbite înainte de a ajunge în colon. Totuşi, fibrele din plante fermentează („putrezesc”) în colon, lucru bun de fapt, deoarece astfel sunt hrănite bacteriile prietenoase.

2. Carnea conţine grăsimi saturate dăunătoare şi colesterol

Unul dintre principalele argumente împotriva cărnii este că tinde să conţină atât grăsimi saturate, cât şi colesterol. Însă acest lucru nu trebuie să ne îngrijoreze, deoarece noile cercetări au arătat că ambele sunt inofensive. În ciuda faptului că este văzut ca ceva de care trebuie să ne ferim, colesterolul este de fapt o moleculă vitală din organism. Se găseşte în fiecare membrană celulară şi este folosit pentru a face hormoni. Ficatul produce cantităţi mari de colesterol pentru a se asigura că avem suficient în organism.

Atunci când obţinem mult colesterol din dietă, ficatul produce mai puţin, astfel încât cantitatea totală nu se modifică mult (4, 5). De fapt, pentru aproximativ 70% dintre oameni, colesterolul din dietă are efecte neglijabile asupra colesterolului din sânge (6). Pentru ceilalţi 30% (denumiţi hiper-respondenţi) există o uşoară creştere a colesterolului LDL, însă şi colesterolul HDL (care protejează) se măreşte (7, 8). Acelaşi lucru este adevărat şi pentru grăsimile saturate, care de asemenea cresc colesterolul HDL („bun”) (9, 10). Dar chiar când grăsimile saturate şi/sau colesterolul produc o uşoară creştere a colesterolului LDL, aceasta nu este o problemă pentru că acestea modifică particulele LDL din mici, dense (foarte rele) în mari, care au rol protector (11, 12). Studiile arată că persoanele care au în special particule LDL mari prezintă un risc mult mai mic de boli de inimă (13, 14).

Prin urmare, nu este surprinzător să vedem că în studiile care includ sute de mii de oameni, grăsimile saturate şi colesterolul nu sunt asociate cu un risc crescut de boli de inimă (15, 16). De fapt, unele studii arată că grăsimile saturate au legătură cu un risc redus de accident vascular cerebral (o altă cauză foarte frecventă de deces şi invaliditate) (17)). Când a fost testat acest lucru în experimentele efectuate pe oameni, reducerea grăsimilor saturate şi înlocuirea lor cu uleiuri vegetale „sănătoase pentru inimă” (care întâmplător au scăzut colesterolul), de fapt a crescut riscul de deces (18).

Concluzie: carnea este adevărat că tinde să fie bogată în grăsimi saturate şi colesterol, dar aceasta nu este o cauză de îngrijorare, deoarece acestea nu au efecte adverse asupra colesterolului din sânge şi nici nu cresc riscul de boli de inimă.

3. Carnea produce boli cardiovasculare şi diabet de tip 2

Destul de ciudat, carnea este deseori învinuită pentru bolile occidentale precum bolile de inimă şi diabetul de tip 2. Bolile cardiovasculare nu au fost o problemă până la începutul secolului 20, iar diabetul de tip 2 doar cu câteva decenii în urmă. Aceste boli sunt noi, dar carnea este un aliment vechi. Noi şi strămoşii noştri am consumat carne de milioane de ani (19). Învinuirea unui aliment vechi pentru probleme noi de sănătate nu are niciun sens. Din fericire, există două studii mari, foarte detaliate, care ne lămuresc.

Într-un studiu masiv publicat în anul 2010, cercetătorii au extras date din 20 de studii, incluzând un total de 1.218.380 indivizi. Nu a fost găsită nicio legătură între consumul de carne roşie neprocesată şi bolile de inimă sau diabetul (20). Un alt studiu important din Europa care a inclus 448.568 indivizi nu a constatat nicio asociere între carnea roşie neprocesată şi aceste boli (21). Cu toate acestea, ambele studii au descoperit un risc foarte crescut pentru oamenii care au consumat carne procesată. De aceea, este foarte important să facem diferenţa între tipurile diferite de carne. Multe studii care arătau că aparent „carnea roşie” este dăunătoare nu au făcut adecvat distincţia între carnea procesată şi cea neprocesată. Alimentele procesate sunt în general foarte dăunătoare, acest lucru nefiind valabil doar pentru carne.

Concluzie: multe studii masive au examinat relaţia dintre consumul de carne, bolile de inimă şi diabet. Acestea au constatat o legătură semnificativă cu carnea procesată, dar niciun efect în ceea ce priveşte carnea roşie neprelucrată.

4. Carnea roşie produce cancer

O părere comună este aceea că noi consumăm carne, în special carne roşie, ne îmbolnăvim de cancer. Aici lucrurile devin puţin mai complicate. Consumul de carne roşie procesată este adevărat că e ascociat cu un risc crescut de cancer, în special a cancerului de colon (22). Dar atunci când este vorba de carnea roşie neprocesată, lucrurile nu sunt atât de clare. Deşi mai multe studii sugerează că şi carnea roşie neprocesată poate creşte riscul de cancer, studiile de evaluare care au extras datele din mai multe studii arată o imagine diferită. Două studii de evaluare, unul care a analizat datele din 35 de studii şi altul din 25 de studii, au constatat că efectul cărnii roşii neprocesate este foarte slab pentru bărbaţi şi inexistent în cazul femeilor (23, 24).

Totuşi, se pare că modul în care este gătită carnea poate avea un efect important asupra beneficiilor acesteia pentru sănătate. Mai multe studii arată că, dacă este gătită excesiv, carnea poate forma compuşi cum sunt aminele heterociclice şi hidrocarburile policiclice aromatice, despre care s-a constatat în testele efectuate pe animale că produc cancer (25). Există câteva modalităţi de a preveni acest lucru: metode blânde de gătit carnea şi tăierea părţilor arse. Deci, răspunsul nu este să evitaţi carnea roşie, ci să nu o ardeţi. Reţineţi că gătitul excesiv poate forma compuşi dăunători şi în cazul multor alte alimente. Nu este vorba doar despre carne (26).

Concluzie: legătura dintre carnea roşie neprocesată şi cancer este foarte inconsistentă la bărbaţi şi inexistentă la femei. Acest lucru poate să depindă de modul în care este gătită carnea, deoarece gătitul excesiv poate forma carcinogeni.

5. Oamenii sunt fiinţe erbivore în mod natural şi nu sunt făcuţi să mănânce carne

Unii vegani afirmă că oamenii nu sunt făcuţi să consume carne. Ei spun că noi suntem fiinţe erbivore precum strămoşii noştri, primatele. Cu toate acestea, este complet fals. Noi şi strămoşii noştri am consumat carne de foarte mult timp, iar organismul nostru este adaptat pentru consumul de carne (27, 28). Sistemul nostru digestiv nu seamănă deloc cu cel al erbivorelor. Avem colonul scurt, intestinul mic lung şi o mulţime de acid clorhidric în stomac care ajută la descompunerea proteinelor animale (29). Lungimea diferitelor părţi ale sistemului nostru digestiv se află undeva între lungimea tipică pentru carnivore şi erbivore, indicând că oamenii sunt “proiectaţi” pentru a fi omnivori (30).

De asemenea se crede că acest consum de produse de origine animală a ajutat la evoluţia creierului nostru mare, care ne diferenţiază de orice animal de pe pământ (31). Oamenii funcţionează cel mai bine mâncând atât produse de origine animală, cât şi vegetală.

Concluzie: oamenii sunt echipaţi pentru a se folosi din plin de substanţele nutritive din carne. Sistemul nostru digestiv reflectă o adaptare genetică la o dietă omnivoră, produsele de origine animală fiind o sursă importantă de calorii.

6. Carnea nu este bună pentru oase

Mulţi oameni cred că proteinele sunt dăunătoare pentru oase şi pot cauza osteoporoză. Teoria este în felul următor: mâncăm proteine, ceea ce creşte încărcătura cu acizi a organismului, apoi corpul extrage calciul din oase şi îl duce în fluxul sanguin pentru a neutraliza acizii. Există de fapt unele studii pe termen scurt care sprijină acest lucru. Creşterea nivelului proteinelor duce la o pierdere sporită a calciului din organism (32). Totuşi, acest efect pe termen scurt nu pare să persiste deoarece studiile pe termen lung arată că proteinele de fapt au efecte benefice asupra sănătăţii oaselor (33). Există foarte multe dovezi care arată că o dietă bogată în proteine este asociată cu o densitate osoasă îmbunătăţită şi cu un risc mai mic de osteoporoză şi fracturi la persoanele vârstnice (34, 35, 36).

Acesta este un exemplu foarte bun despre modul în care urmarea cu ochii închişi a sfaturilor nutriţioniştilor duce la exact efectul opus.

Concluzie: în ciuda faptului că proteinele produc creşterea pierderii calciului pe termen scurt, studiile pe termen lung arată că un aport mare de proteine este asociat cu o densitate osoasă îmbunătăţită şi cu un risc mai mic de osteoporoză şi fracturi.

7. Carnea nu este necesară

Despre carne s-a susţinut deseori că nu este necesară pentru sănătate. Acest lucru este într-o oarecare măsură adevărat, fiindcă majoritatea nutrienţilor se pot găsi în alte produse de origine animală. Dar doar pentru că putem supravieţui “fără”, nu înseamnă că “ar trebui” – carnea de calitate conţine multe substanţe nutritive care sunt benefice pentru noi: proteine de calitate, vitamina B12, creatină, carnosină şi diferite vitamine solubile în apă, care veganilor şi vegetarienilor le lipsesc. Alimentele integrale, precum carnea, conţin mai mult decât vitaminele şi mineralele standard cu care suntem obişnuiţi. Există mii de urme de nutrienţi, dintre care unii încă nu au fost descoperiţi de ştiinţă. De fapt, oamenii au evoluat consumând carne şi evoluţia a proiectat corpurile noastre cu aceşti nutrienţi în minte. Aceştia sunt o parte esenţială a unui imens puzzle biologic. Putem trăi fără carne? Desigur, dar nu vom avea o sănătate optimă, folosindu-ne doar de unele substanţele nutritive oferite de natură. Deşi putem supravieţui fără carne, acelaşi lucru poate fi spus şi despre majoritatea altor grupe de alimente, inclusiv legumele, vegetalele, fructele, peştele, ouăle etc. Noi doar mâncăm mai mult alte alimente în locul acestora.

Carnea de calitate este foarte aproape de a fi alimentul perfect pentru oameni. Conţine majoritatea nutrienţilor de care avem nevoie. Există chiar un studiu în literatură în care doi bărbaţi nu au mâncat nimic decât carne şi organe timp de un an şi au avut o sănătate excelentă (37). Desigur, nu toată carnea este la fel. Cea mai bună carne provine de la animalele crescute la păşune şi hrănite cu tipurile de alimente pe care le-ar mânca în natură. Carnea neprocesată provenită de la animalele crescute şi hrănite în mod corespunzător (precum vitele hrănite cu iarbă) are un profil nutritiv mult mai bun (38, 39).

Concluzie: unii afirmă că nu ne este necesară carnea. Deşi este adevărat că putem supravieţui fără carne, aceasta conţine mulţi nutrienţi care sunt importanţi pentru o sănătate optimă.

8. Carnea ne îngraşă

Carnea se crede adesea că ne îngraşă. Acest lucru poate avea sens la prima vedere pentru că majoritatea cărnii conţine destul de multă grăsime şi calorii. Cu toate acestea, carnea este una dintre sursele cele mai bune de proteine, care reprezintă cel mai bun macronutrient ce ne ajută să slăbim. Studiile arată că o dietă bogată în proteine poate stimula metabolismul cu 80 până la 100 de calorii pe zi (40, 41).

Există de asemenea studii care arată că dacă se creşte aportul de proteine, automat vom începe să consumăm mai puţin alte alimente (42). Mai multe studii au constatat că printr-un aport crescut de proteine în dietă oamenii au redus automat aportul caloric cu mai multe sute de calorii pe zi, punând pierderea în greutate pe “pilot automat” (43). Consumul mai mare de proteine tinde să crească şi masa musculară. Muşchii sunt activi metabolic şi ard o cantitate mică de calorii pe tot parcursul zilei (44). De asemenea să nu uităm că dietele low-carb şi paleo, care conţin multă carne, duc la o scădere semnificativă în greutate faţă de dietele care conţin puţină carne (45, 46).
Cu cât mâncăm mai multă carne de calitate (şi mai puţin alte alimente), cu atât mai uşor ar trebui să slăbim.