Busuiocul, regele plantelor

 

Pe vremea romanilor busuiocul trecea drept o plantă a fertilității, a atracției și a dragostei, aroma ei amplificându-se mult în căldura razelor soarelui. Cu același scop o purtau și fetele. Era o plantă recunoscută și pentru calitățile ei de a aduce voia bună -- în tradiția românească, atunci când se mergea duminica sau de sărbători la biserică, la petreceri și la horă, fetele obișnuiau să poarte buchete mici de busuioc în par, iar feciorii le puneau la pălării. 

Chinezi au observat că aroma busuiocului degaja o energie de tip Yin, ce are rolul de a calma în primul rând sistemul nervos, principalul responsabil pentru toate reacțiile noastre. Aroma Yin a busuiocului este un stimulent natural, păstrându-și proprietățile chiar și cand este uscat, echivalând astfel cu un adevărat tonic pentru organismul uman şi pentru câmpul energetic. 

Tratează de la durerile de cap până la boli provocate de radiații, iar secretul ei constă în curățarea rețelei energetice a omului, în regenerarea celulelor și echilibrarea energiilor în corp. De exemplu, când intră pe meridianul ficatului, ea transforma nivelul energetic al disfuncției acestui organ. Chiar și în cazul infectării cu virusul hepatitei, aromoterapia cu ulei de busuioc accelerează procesul de vindecare, oferind ulterior o imunitate mult crescută. Privind din perspectiva afectiunilor grave create în urma consumului mărit de alimente iradiate sau a persoanelor care lucrează în medii și cu substanțe toxice, busuiocul este un bun imunomodulator. “Uleiul esențial are acțiune antidepresivă, antispastică, digestivă, expectorantă, febrifugă. Este cortico-adrenal și tonic stomahic, planta fiind recomandată în tulburări gastro-intestinale și ale căilor respiratorii. În uz extern este folosită ca instectifug și calmant al înțepăturilor de insecte.Sub formă de aerosoli, este recomandat în bronșite, tuse și sinuzite, fiind totodată și stimulent al sistemului imunitar în guturai, gripă, boli infecțioase. Se recomandă în anxietate, teamă, depresii, oboseala, insomnii, migrene, tensiune nervoasă”, a spus cunoscutul farmacist Ovidiu Bojor.

Proprietățile antibacteriene ale busuiocului au fost atent studiate și de Pliniu cel Bătrân, care le-a publicat în cartea sa “Naturalis Historia”. Busuiocul apare și în cărțile Istoria plantelor” a lui Teofrast, “Comentariile” a lui Mattioli și scrierile lui Paracelsus. La hinduși, busuiocul este considerat sacru, fiind planta zeilor Krishna și Vishnu. În credința ortodoxă este legenda potrivit căreia atunci când Sfânta Elena, mama Sfântului Constantin, împăratul Imperiului Roman, a descoperit Sfânta Cruce a Lui Hristos, ea a observat că în preajmă era mult busuioc.

Busuiocul este apreciat și în arta culinară de către bucătari.