Denumire stiintifica corn:

Cornus mas, Fam Cornaceae

Denumire populara corn:

corn

Proprietati terapeutice corn:

- toate părţile plantei au proprietăţi astringente, pentru că toate conţin tanin.

- antidiareic

- cicatrizante

- dezinfectante

- frunzele se pot folosi cu succes la tratarea ascarizilor.

Afectiuni care se trateaza cu corn:

boli tratate cu corn: boli de stomac, crampe stomacale, diaree, eczeme, enterite, erizipel, guşă, icter sau alte boli de ficat, miopie, paraziţi intestinali, rectocolită ulcero- hemoragică, vitiligo.

Mod de preparare corn – ceai ce corn

- la 250 ml apă  se vor pune 2 linguriţe de fructe de corn care se fierb timp de 15 minute. Se pot consuma 3 căni pe zi din acest ceai.

- la 250 ml apă clocotită se va pune o linguriţă de frunze mărunţite de corn . Se lasa acoperit timp de 15 minute si apoi se strecoară. Se pot consuma cate 2-3 ceaiuri in caz de diaree sau de alte afectiuni

- la 1 litru de apă se vor pune 4 linguri de coajă de corn, acesta se fierbe jumatate de ora si apoi se strecoara. Se poate folosi extern – este foarte bun contra hemoroizilor.

Tinctură de corn – din fructe proaspete sau uscate zdrobite – mod de preparare: in 250 de ml de alcool alimentar se vor pune 50 de grame de planta. Se tine astfel timp de 15 zile la temperatur camerei si se agita des, ulterior se strecoara si se pune in recipiente mai mici. Din aceasta tinctura se vor lua 15 picături de 3 ori pe zi diluate cu apă. Cura poate fi administrata pe perioade lungi de timp.

Tinctură din frunze sau coajă de corn – in 250 de ml de alcool alimentar de 70 de grade se pun 50 de grame de planta maruntita . Se ţin tot 15 zile şi apoi se strecoară. Se va lua 10-15 picături de 3 ori pe zi, diluate cu apa

Corn in traditia populara

Lemnul de corn este foarte căutat pentru cozi de unelte.

Fructele de corn se consumau crude sau se foloseau uscate sau la diferite preparate (marmeladă, sirop, ţuică). Frunzele, florile, fructele şi coaja se foloseau pentru vopsit în galben, roşu, cafeniu şi negru. Aproape peste tot coarnele uscate erau folosite contra diareei şi dizenteriei.

La copii contra crampelor se dădeau 9 coarne, pisate în apă dacă erau mai mici şi în rachiu dacă erau mai mari. În alte părţi când aveau diaree se făcea ceai din coji de nucă, pere şi 9 coarne. Coaja de corn se folosea contra gălbinării.

Frunzele de corn se fierbeau cu frunze de mălin, iar decoctul se lua contra limbricilor.