EXCLUSIV Drama copilului ucis cu sânge rece la Costuleni

Băieţelul de zece ani găsit în urmă cu două săptămâni aruncat într-o râpă din Costuleni provenea dintr-o familie în care copiii erau învăţaţi cu munca, mai ales după ce casa le-a fost mistuită de un incendiu, anul trecut * cu toate acestea, familia nu se afla în evidenţa Protecţiei Copilului, care a demarat o anchetă în urma tragediei * copiii din mediul rural sunt deseori exploataţi prin muncă, de la vârste mici, ceea ce, conform specialiştilor, îi afectează şi din punct de vedere psihologic * părinţii ajung chiar să-şi închirieze copiii pentru a câştiga bani de pe urma lor

Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Iaşi s-au deplasat în satul Covasna, comuna Costuleni, la familia băiatului de zece ani, găsit ucis într-o râpă, pentru a efectua o evaluare a familiei acestuia, în scopul de a vedea dacă în acest caz era vorba şi despre eventuale abuzuri.

Aceştia susţin că, într-adevăr, familia Agape este una extinsă, cu alţi trei copii de vârste diferite şi cu o gospodărie destul de mare, cu multe animale, pe care le îngrijeau în special copiii cei mai mari, printre care şi Alexandru, băiatul ucis. De asemenea, familia băiatului rămăsese fără casă anul trecut, în urma unui incendiu, lucru care i-a împins să locuiască alături de bunici şi alte rude. „Din ceea ce am discutat şi cu familia, şi cu vecinii, nu putem considera că este un caz al exploatării prin muncă, ci un caz al unui copil care făcea treburi pe lângă casă, cum mai sunt multe altele. Nu era vorba despre muncă la stână, ci despre faptul că mai mergea pe la vecini să ajute la diferite treburi prin gospodărie sau în propria gospodărie. Mergea la o vecină să o mai ajute prin curte, câtă treaba poate face un copil de zece ani? Cumva, aceste obiceiuri sunt obişnuite pentru familiile din mediul rural”, a declarat Tiberiu Bantaş, purtător de cuvânt al DGASPC Iaşi, pentru „Evenimentul Regional al Moldovei”.

Reamintim că Alexandru Agape a dispărut la sfârşitul lunii mai, după ce s-ar fi urcat în căruţă cu doi necunoscuţi. Timp de patru luni, părinţii, poliţiştii şi procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi au încercat să dea de urma acestuia, însă fără vreun rezultat, până la sfârşitul lunii septembrie, când a fost găsit ucis într-o râpă.

Copii închiriaţi de părinţi
Reprezentanţii DGASPC Iaşi susţin că astfel de cazuri nu sunt singulare ci, mai mult, au fost înregistrate cazuri de părinţi care îşi „închiriază” copiii pentru diferite munci, câştigând bani de pe urma lor. „Era o perioadă, acum câţiva ani, când veneau cetăţeni din sud, de la Giurgiu, şi luau copii ca să lucreze la stână. Aveam înregistrate astfel de cazuri din Focuri sau Belceşti. Îi dădeau pentru patru milioane de lei, bani pe care părinţii îi foloseau în mod evident pentru a cumpăra băutură, iar copilul era luat şi bătut crunt de ciobanii respectivi, dacă pierdea vreo oaie”, a adăugat Tiberiu Bantaş.

Acest aspect este susţinut şi de psihologi, care spun că trimiterea copiilor de acasă pentru a câştiga bani de pe urma lor a devenit un obicei, unul care este din păcate, încă foarte actual, întâlnit în special în cazul familiilor cu mulţi copii. „Am fost la o familie din Hîrlău, cu vreo 13 copii, pe care îi închiriau părinţii pentru muncă. În astfel de cazuri, părinţilor li se pare că este ceva normal şi că au deţin un fel de proprietate asupra copiilor”, a precizat Mihaela Ghircoiaş, psiholog în cadrul Spitalului de Copii „Sf. Maria” din Iaşi.

Frustrările îi ajung la maturitate
În asemenea situaţii, fie că este vorba despre copiii închiriaţi pentru diferite munci, fie că este vorba despre exploatare prin muncă, consecinţele psihologice asupra copilului nu sunt de neglijat. „În mod clar vorbim despre o copilărie furată, care duce la o pierdere a dragostei de viaţă, cea specifică copiilor. Dacă se mai adaugă şi lipsa hranei, devin adulţi frustraţi, nemulţumiţi, care ajung să se poarte la fel cu ceilalţi din jur şi chiar cu propriii copii”, a adăugat psihologul. Deşi este puţin probabil, există şi şansa de recuperare a lor, în funcţie de capacitatea fiecăruia de rezistenţă, care îi ajută să facă faţă situaţiilor de acest gen. „Capacitatea de rezilienţă este o resursă pe care fiecare copil, fiecare om o are, însă mai greu este să o descoperi şi să o antrenezi. Ştim cu toţii cazuri de copii chinuiţi astfel în copilărie, care au reuşit să îşi revină singuri, însă sunt cazuri izolate”, a completat Mihaela Ghircoiaş, psiholog.

Reprezentanţii DGAPSC susţin că familiile cu mulţi copii şi cu gospodării mari ajung să aibă un adevărat „cod al muncii”. „Există în judeţ o familie cu 16 copii, care are 200 de oi, iar cei mai mari au un fel de cod al muncii, inoculat de familie. De exemplu Petru, de 16 ani, merge cu oile, se ocupă de toate. Fratele său ştie cum se face brânza şi, astfel, fiecare ştie ce are de făcut. Nu este neapărat un lucru rău, nu atâta timp cât nu se perpetuează, cât nu ajunge la situaţii în care copilul nu mai merge la şcoală sau este abuzat”, a completat purtătorul de cuvânt al DGASPC Iaşi. Mădălina OLARIU

***
„Din ce am discutat şi cu familia şi cu vecinii, nu putem considera că este un caz al exploatării prin muncă” - Tiberiu Bantaş, purtător de cuvânt al DGASPC Iaşi

* * *
„Vorbim despre o copilărie furată, care duce la o pierdere a dragostei de viaţă” - Mihaela Ghircoiaş, psiholog la Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iaşi