Insensibilitatea congenitala la durere -> o viata fara miros

Dimensiune font:

| 26-10-2012 11:34

Exista o categorie aparte de persoane care prezinta o insensibilitate congenitala la durere. Aceasta conditie rara este cauzata de mutatia unor gene ce codifica canalele de sodiu prezente la nivelul fibrelor nervoase implicate in mecanismul de perceptie a unui stimul ca fiind dureros. Persoanele care au aceasta conditie sunt expuse unor riscuri foarte mari datorita faptului ca acestea nu pot realiza cand si cat de grav s-au ranit.

Desi este visul oricarei femei de a avea parte de o nastere fara durere, daca acest lucru ar fi posibil, el ar aduce si insatisfactie. Recent, lipsa capacitatii de a percepe durerea a fost corelata si cu incapacitatea de a percepe mirosul.

Explicatia acestui fenomen consta in existenta unei cai senzoriale comune atat in perceptia durerii, cat si in formarea si intelegerea mirosurilor. Un studiu efectuat de catre University College London a testat abilitatea de a distinge diferite mirosuri a 3 pacienti insensibili la durere. Cei 3 pacienti prezinta o mutatie genica la nivelul unui canal ionic (denumit Na_v1.7, codificat de gena SCN9A) al celulelor senzoriale nociceptive, canal prezent si in sistemul olfactiv. Participantii la studiu au fost pusi sa miroasa diferite arome: otet, portocala, menta, cafea, iar niciunul dintre participanti nu a fost in stare sa identifice vreunul dintre aceste mirosuri. Incapacitatea participantilor la studiu de a mirosi a luat prin surprindere atat pe oamenii de stiinta, cat si pe pacienti, care pana la momentul studiului considerau ca duceau o viata cat de cat normala.

Studiul a fost apoi extins pe soareci modificati genetici, astfel incat acestia sa nu prezinte canalul Na_v1.7, cercetatorii urmarind apoi capacitatile sistemului lor olfactiv. S-au obtinut rezultate asemanatoare cu experimentul precedent, insa cu implicatii mult mai mari privind sansele de supravietuire pentru soareci, in lipsa mirosului. Canalul sodic Na_v1.7 functioneaza precum un interpretor intre celulele senzoriale de la nivelul mucoasei nazale si neuronii decodificatori ai mirosului prezenti in creier. Practic, indivizii pentru care acest canal ionic nu functioneaza corespunzator pot detecta semnalul olfactiv, insa el nu se poate propaga si nu poate ajunge la nivelul sistemului nervos central, creierul neputand constientiza prezenta acelui miros. Acelasi fenomen este raspunzator si de insensibilitatea la durere a acestor pacienti.

Prin urmare, medicamentele analgezice care sa actioneaze pe canalul Na_v1.7 si care reprezinta o atentie deosebita in momentul de fata pentru companiile farmaceutice, vor avea ca reactie adversa si suprimarea functiilor olfactive, ceea ce se poate transpune in afectarea calitatii vietii pentru persoanele care le vor utiliza. Totusi, pot fi si persoane avantajate de lipsa mirosului, si anume cei care isi desfasoara activitatea in locuri cu arome urat mirositoare.

Sursa: LiveScience, NewScientist